Cât de frumos poate fi un oraş urât. Poveşti şi amintiri din Ploieşti este recomandarea de la începutul verii. Dacă vine perioada concediilor cred că această sumă de povestiri despre Ploieşti ar fi o lectură plăcută într-o excursie. Sigur, excursia ar putea fi chiar în Ploieşti, sigur există motive pentru a fi turist pe acolo.
Dacă nu sunteţi siguri de asta, vă sugerez să luaţi cartea coordonată de doamna Oana Purice şi chiar cred că unele dintre povestiri vă vor convinge că ar fi ceva de descoperit la vecinii din nord. Aşa cum se înţelege şi din subtitlul cărţi avem o colecţie de amintiri ale unor locuitori ai oraşului. Unele sunt mai interesante, alte mai plictisitoare. Şi mă refer la povestiri.
Unii dintre povestitori sunt profesionişti ai scrisului şi se vede foarte bine în modul în care îţi prezintă amintirile, emoţiile şi stările generate de oraş. Alţii parcă semnează un raport la serviciu. Plictisitor, dar interesant într-un anumit fel. Sigur, a existat şi o poveste care mi-a testat răbdarea. Am reuşit să o termin, dar nu a ajutat că a fost situată chiar la început.
Acum, pentru că sunt mai importante lucrurile bune, mi-a plăcut că fiecare autor are o descriere. Măcar îţi faci o idee despre fiecare şi aşa constaţi diversitatea lor pe mai multe planuri. Altfel, cartea este de citit, mai ales amintirile/poveştile Sfoară de zmeu, trecutul a doamnei A. Ioana Luca sau Crâmpeiele mirosului de cafea a doamnei Viorica Răduţă. Deci, o colecţie în mare parte interesantă despre oraşul Ploieşti sau despre cum să vezi Ploieştiul. Cartea o puteţi cumpăra direct de la ei de aici sau de aici.
„Anii şaptezeci.
Cât de frumos poate fi un oraş urât?
Cât tinereţea băiatului care-a salvat oraşul de la dezastru. Era doar al mamei lui. Căci tatăl nu-l putuse accepta din cauza familiei – mama era prea săracă şi animănui; doar frumoasă. O chema Fana. Şi venea cu băieţelul în vizită la tatăl lui, cum vine un om necăjit să primească pomană de la unul avut. Nu o plăceau pe Fana, dar pe băiatul cu ochii strălucitori şi părul creţ îl acceptau – în fond, era nepotul lor. Băiatul a crescut şi s-a angajat, pentru a-şi ajuta mama, la o rafinărie, deşi învăţa bine.
Nu este uimitor cum oamenii îşi aduc aminte diferit, aceeaşi poveste?”
Cât de frumos poate fi un oraş urât. Poveşti şi amintiri din Ploieşti, coord.: Oana Purice, editată de AEDU Asociaţia pentru educaţie şi dezvoltare urbană, Bucureşti, 2016, ISBN 978-973-0-21378-2
