Intrebarile domnului Dobrescu

Pentru ca in acest moment se lucreaza in ritm alert pentru propunerea aleasa prin sondaj, l-am rugat pe domnul Dobrescu sa faca o mica introducere. Cand i-am povestit ce vreau sa fac in zona propusa de Raiden, o surpriza ce se va intinde pe mai multe articole, domnul Dobrescu a decis ca are subiectul perfect pentru o introducere in realitatea vietii orasului. De fapt domnul Dobrescu inca mai cauta raspunsuri la o serie de intrebari care ii depasesc logica si pe care incearca de multa vreme sa le afle.
Domnul Dobrescu are in fiecare zi o multime de drumuri de facut, datorita vietii sale active. In toate aceste plimbari este uimit de unele cladiri care, in opinia sa, sunt un atentat la bunul simt. Domnia sa inca nu se poate obisnui cu aceste edificii pe care altii nici nu le mai baga in seama, considerand ca sunt parte din viata in Bucuresti.
Totusi domnul Dobrescu se intreaba cum este posibil ca astfel de cladiri sa existe? Chiar ieri a fost intr-o vizita pe la un amic mai tanar si a fost uimit de mareata perspectiva ce i se infatisa de la fereastra apartamentului prietenului domniei sale (perspective panoramice de pe Google Maps).

Cum este posibil ca asa ceva sa fie construit? Sa faci o scoala de arhitectura, sa ai drept de semnatura ca arhitect si apoi sa proiectezi asa ceva? Pentru acest proiect minunat sa mai si primesti o autorizatie de construire? O fi normal? E normal ca arhitectul respectiv sa mai aiba drept de semnatura? E normal ca cel care a aprobat proiectul la primarie sa mai fie angajat acolo?

Eu nu am stiut sa raspund acestor intrebari si i-am sugerat urmatoarele domnului Dobrescu:

  • sa faca o petitie catre primarie in care sa ceara explicatii pentru modul de autorizare a constructiei
  • sa ceara informatii de la OAR privind modul in care se acorda sau se suspenda dreptul de semnatura
  • sa ceara informatii facultatilor de arhitectura privind modul in care isi invata studentii ce inseamna arhitectura
  • sa discute cu reprezentatii asociatiilor de locatari din blocurile din jurul constructiei pentru a afla daca au avut vreo actiune civica

Cu aceste „raspunsuri” l-am cam suparat pe domnul Dobrescu asa ca l-am invitat sa ne uitam impreuna pe alte minuni ale arhitecturii contemporane, minuni ce se intind pe tot teritoriul tarii.  Am ras, am glumit si ne-am intrebat daca arhitectii care au proiectat asta mai au inca drept de semnatura. E „mandrie nationala”, deci ar trebui sa mai aiba?

UPDATE: Domnul Dobrescu ne recomanda o expozitie. Spatiul modernitatii romanesti 1906-1947 la MTR. Domnul Dobrescu a fost, a vazut si i-a placut ( va puteti face o idee despre gandirea arhitectilor acelei perioade).
„Expunerea se va baza pe fondurile de desene de arhitectură a trei arhitecţi marcanţi ai epocii: Paul Smărăndescu, Henriette Delavrancea-Gibory şi Octav Doicescu. Celor 137 de lucrări expuse în original li se vor adăuga obiecte de artă decorativă (mobilier, corpuri de iluminat etc.), picturi, fotografii şi filme de epocă ce vor fi proiectate în sala expoziţiei.”

2 comentarii la „Intrebarile domnului Dobrescu”

  1. …desi nu ar fi deloc exclus in dosarul DTAC (ma rog PAC la vremea autorizarii) sa fi fost un modest P+1 cu finisaj tencuiala decorativa alba :D. ulterior "mansardat" si "reconsolidat"

    Răspunde
  2. @lecitina…eu as miza pe faptul ca lucrarea a fost mult mai ampla…cred ca s-a facut si un plan de urbanism care a detaliat zona…as zice ca asa s-a dorit sa arate minunea de la inceput caci si inaltimea celorlalte constructii, blocurile sunt si ele deosebite, ii permitea…poate ca mansarda nu a fost prevazuta initial si a fost adaugata, reusind astfel sa definitiveze un concept clar…pana la urma e doar un exemplu 🙂

    Răspunde

Lasă un comentariu