Plimbarea de la Noapte albă a galeriilor am început-o la fântâna de la arhitectură. Nu mai trecusem de ceva vreme şi am putut constata cu ochii mei beneficiile schimbărilor efectuate de administraţie. De fapt am încercat, căci era seară, chiar noapte, şi nu am capacitatea de a vedea bine în întuneric.
La fântână e o beznă de să o tai cu cuţitu’. Sunt câţiva stâlpi noi, stalpi cu un design plăcut şi care formează un joc interesant de lumini şi umbre. Dar e beznă. Ori au fost prea puţini puşi (mă gândesc că efectul luminii acestor stâlpi ar avea o logică dacă ar fi mai mulţi şi amplasaţi la distanţe anume), ori chiar atunci se stinseseră anumite surse de iluminat, surse neidentificate de mine.
La fântână era aşa o beznă că nu am reuşit să văd doi şobolani care încercau să intre în clădirea Universităţii (un prieten mi-a atras atenţia asupra orbecăielii lor). Nici măcar ei nu reuşeau să-şi găsească intrarea în acel întuneric. Poate se face un efort şi se aduce un pic de lumină în acest spaţiu central urban al Bucureştiului. Dacă nu de dragul trecătorilor umani, măcar pentru acei şobolani derutaţi.
