Iată că domnul Dobrescu a reușit să îmi trimită și ultima povestire din excursia sa. Fără altă adăugire, îl las pe domnia sa să ne spună ce a descoperit în Gdansk:
„Vă spun din nou bună ziua și vă rog să aveți încă interes pentru ultima mea excursie din această vară. După ce m-am plimbat prin Hamburg și Copenhaga mi-a fost făcută supriza de a ajunge și într-un oraș complet necunoscut. Am ajuns alături de familie în orașul polonez Gdansk. Și cum am eu așa un noroc, iată că am nimerit chiar în timpul unui iarmaroc. Folosesc acest cuvânt pentru că exact așa se numea și în limba poloneză. Deci aglomerație, gălăgie și iarăși aglomerație în toată zona centrală. Dar eu eram acolo păentru a vedea un nou oraș pe ape, de data aceasta unul din fosele state sovietice. Andrei, am rugămintea din nou să așezi tu harta aceea imaediat aici.
Gdansk este situat pe un braț al Wislei, chiar la vărasarea în Marea Baltică. Probabil că orașul vă este mult mai cunoscut pentru că aici s-a înființat sindicatul Solidaritatea, dar am să vă recomand și alte lucruri pentru care merită să-l descoperiți. Către mare este așezat chiar marele șantier naval, iar o excursie cu vaporul se face obligatoriu prin port și șantier. Zona industrială pare a fi în plină expansiune și aveți posibilitatea să vedeți cum se lucrează la imense vapoare. Trecând de șantier, capătul de linie al vaporașelor este chiar la Westerplatte, loc de importanță chiar la începutul celui de al doilea război mondial.
Zona interesantă mi s-a părut în primul rând cea de pe canalul principal, având și un port turistic. Practic aici sunt concentrate clădirile importante, cele legate de viaţa marină. Aceleași atracții turistice pe care le-am întâlnit și în Hamburg ori Copenhaga le puteți descoperi și aici. Muzee navale, vapoare-muzeu, pietonale în lungul canalelor, terase și restaurante pe apă și construcții industriale refuncționalizate. Pentru că avem un port turistic veți vedea ambarcațiuni de toate dimensiunile, dar nu atât de numeroase ca în Copenhaga. În zona industrială din apropierea portului turistic s-a început reconstrucția și eliminarea vechilor fabrici și depozite. Unele au fost păstrate, dar pare că mai este mult de muncă.
Un mic canal traveresează orașul până în partea de sud printr-o zonă cu blocuri din perioada comunistă, pentru ca apoi să ajungă la veche moară, păstrată într-o condiție foarte bună. Orașul este fermecător și în zonele fără apă sau amenajări de genul acesta. Am remarcat străduțe cu o arhitectură interesantă, cu un element definitoriu pentru casele Gdansk-ului: terase și scări individuale, mute reutilizate astăzi. Sigur, Gdansk este unul dintre multele orașe poloneze refăcute după distrugerea completă din timpul celul de al doilea război mondial, dar unele elemente originale s-au păstrat.
Din zona de locuințe colective canalul revine în brațul Wislei, trecând printr-o zonă parțial amenajată. Clădiri industriale abandonate, un nou muzeu în construcție și o zonă verde generoasă sunt cele care fac plimbarea pe marginea canalului destul de interesantă. În câteva locuri am văzut malurile sălbatice, poate un semn că s-ar dori păstrarea lor în acest fel.
Pe canalele mari ale Gdansk-ului am văzut vaporaşe turistice, transport public doar pe apă şi două corăbii cam ciudate. Erau două ambarcaţiuni care semănau izbitor cu cele ale piraţilor, nu chiar pe gustul meu, dar foarte de succes în rândul vizitatorilor. Lume multă în timpul vizitei mele, poate şi datorită acelui iarmaroc. Seara era parcă toată lumea strânsă pe laturile canalului, într-o plimbare liniştită.
Din păcate nu am reuşit să vizitez şi zona fostelor fortificaţii, destul de întinsă din câte am înţeles de la un localnic binevoitor. Atmosferă destinsă în tot oraşul, lumea relaxată şi, parcă, o senzaţie de familiaritate. De, nici polonezii nu sunt foarte departe de experienţa comunismului. Ce vă rog să nu faceţi, asta pentru că mie aproape mi-a fost fatal, este să mâncaţi un fel tradiţional pe căldură. Este vorba de o felie de pâine cam de trei degete groasă pe care se întinde, cam două degete, o untură amestecată cu castraveţi muraţi. Ei, aşa ceva mai greu pe căldură, dar probabil că iarna, în port, este exact potrivită.
Vă aștept comentariile și impresiile și sper că nu am uitat nimic important. Aceasta este ultima mea relatare scurtă din recenta vacanţă. Mulţumesc din nou fiului meu pentru bucuria pe care mi-a făcut-o şi sper că am reuşit să vă aduc ceva din atmosfera acestor minunate oraşe europene.
Al dumneavoastră,
D. Dobrescu
Domnul Dobrescu a fost în vacanța din această vară și a venit cu impresii din Hamburg, Copenhaga și Gdansk.
