Ati aflat din primul episod ca domnul Dobrescu isi petrece „concediul” in Londra. Ne-a aratat deja cum ne putem plimba prin oras respectand regulile de circulatie atat ca pietoni cat si ca soferi. Chiar daca trebuie sa ne obisnuim cu circulatia „ciudata” din insula toate semnele si marcajele ne ajuta sa ne descurcam fara probleme.
Astazi domnul Dobrescu ne prezinta cum ne putem orienta prin Londra.
E absolut sigur ca ai ce vizita in Londra si probabil ca o vizita de trei saptamani, cum e cea a domnului Dobrescu, ar fi ideala pentru a vedea cam tot ce e mai important in capitala fostului imperiu. Chiar daca avem o harta de la hotel cu toate obiectivele importante, in cazul in care suntem simpli turisti, administratia orasului a considerat ca asta nu este suficient pentru turist sau pentru cei care nu stiu Londra ca pe propriul buzunar. Solutia lor este una simpla: cat mai multe harti (cu zone mai mari sau mai mici), indicatoare si orice alte moduri de semnalizare a locului unde esti si ce obiective sunt in apropiere.
In foarte multe intersectii sunt amplasate indicatoare, stalpi care iti arata directia catre un anumit obiectiv. In plus exista panouri cu harti detaliate a zonei in care te afli. Pe harti sunt trecute toate obiectivele din zona respectiva si alaturat si directia catre alte obiective din proximitatea zonei. La intrarea in statiile de metrou exista harti cu traseul tunelurilor pietonale , care fac legatura cu diferite intrari ale metroului si alte obiective. Bineinteles ca metroul are si harti generale si detaliate cu intreaga sa retea, iar indicatoarele din interiorul statiilor sunt facute astfel incat sa te descurci extrem de repede. In plus in calatoria cu metroul la fiecare statie esti anuntat ce alte legaturi de transport ai si ce obiective sunt la suprafata. La intrarea fiecarui parc exista o harta detaliata a acestuia, cu indicarea diferitelor zone din parc si iesirile catre alte obiective din vecinatatea parcului.
Domnul Dobrescu mi-a zis ca ar fi trebuit sa fie un mare idiot sau poate analfabet ca sa nu se descurce. Dupa ce fiul dumnealui i-a facut o lista cu principalele atractii ale Londrei, i-a „dat drumul pe strada” cu ferma convingere ca se va descurca in oras fara alte indicatii speciale.
Un alt amanunt care i-a trezit interesul domnului Dobrescu a fost modul in care trateaza administratia londoneza zonele pietonale. Toate suprafatele pietonale, trotuarele, pietele etc. sunt dalate in fel si chip. Ca orice oras care se respecta, Londra foloseste asfaltul doar pentru carosabil. Toate zonele destinate traficului pietonal au diferite modele de pavaj si chiar si cladirile private incearca sa defineasca zona adiacenta imobilui printr-o tratare diferita a trotuarului. Trotuarele dalate nu sunt doar in zonele centrale, caci normalitatea aceasta se regaseste si in zonele periferice, chair daca cu materiale mai ieftine sau solutii mai simpliste.
Exista zone, in general pe strazile secundare, in care trecerea de pietoni este ridicata la nivelul trotuarului, tratata prin dalaj diferit, iar automobilele trebuie sa urce aceasta mica rampa. La orice trecere de pietoni exista un dalaj diferit si special pentru persoanele nevazatoare. In zonele in care exista si o circulatie auto ocazionala, aceasta este marcata prin dalaj diferit si eventual si marcaje care informeaza conducatorul auto unde are dreptul sa stationeze sau sa opreasca. Unele spatii de parcare, adiacente unei strazi, sunt marcate prin dalaj sau pe aceleasi zone cu circulatie auto ocazionala cu acelasi dalaj, dar cu alta geometrie. Interesul administratie de a crea spatii placute este dublat de cel al persoanelor private, care si ele la randul lor nu isi permit sa neglijeze spatiul din vecinatatea cladirii pe care o detin.
Domnul Dobrescu a fost incantat de calitatea spatiului public din Londra si va mai trimite „informatii pretioase” si pentru urmatoare episoade. Domnul Dobrescu ii transmite lui Adrian, in urma comentariului acestuia la primul episod, ca si el a fost extrem de incantat de grija cu care administratia metroului isi trateaza clientii si acel anunt obsesiv „mind the gap” este inca un lucru prin care este cunoscut metroul londonez in lumea intreaga. Probabil ca ideea sa le fi venit in urma unui proces, dar asta e alta discutie.
Folosim cookie-uri pentru o experiență de navigare mai bună și alte funcționalități. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.OkRefuz
