La piața Alba Iulia

Pentru prima propunere virtuală din acest an am ales un loc destul de cunoscut din București: Piața Alba Iulia, un mare rond, parte din proiectul anilor 80 al noului centrului civic. De la început vă spun că este o propunere micuță, nedetaliată, la nivel de machetă și prin care am vrut să pun în discuție modul în care utilizăm spațiul. Spațiul public bucureștean.

Pe imaginea aeriană a zonei (sursa imagine fundal Google Maps) am marcat pozitionarea în cadrul orașului și puteți vedea un pic din amenajarea actuală. Rondul este de fapt o intersecție a 3 bulevarde: Unirii, Decebal și Burebista. Totul este bordat de blocuri de locuințe cu parter comercial și înălțime constantă de aproximativ P+10etaje.

Privind schița de amenajare actuală a rondului (sursa imagine fundal Google Maps) putem vedea elementele principale care alcătuiesc spațiul. Suprafața este împărțită între zonele pietonale-trotuare (marcate cu roșu), spațiile verzi (marcate cu verde) și circulații carosabile – inclusiv parcare (marcate cu albastru).

Cum folosim spațiul actual? Mașina e cea mai importantă. Suprafața dedicată circulațiilor carosabile depășește jumătate din total: o parcare în centrul rondului, patru benzi de circulație și parcări perimetrale. Pietonii au un spațiu mic (raportat la întreg) situat la exterior, în legătură directă cu clădirile din rond. Spațiile verzi sunt reprezentate în principal de plantații de aliniament și o mare pastilă în centrul rondului. Totul este gândit doar pentru confortul automobilului.

Nu intru în detalii cu analiza, dar dau doar câteva exemple: există un singur punct de acces pietonal pentru parcare din centrul rondului, acces situat în finalul axului bulevardului Unirii. Deci numai prin zona aia poți traversa legal să ajungi la/spre mașina parcată. Altfel, ai patru benzi ca să te învârți confortabil (dacă ești în mașină). Încet, dar sigur, suprafața spațiilor verzi se reduce prin extinderea unor spații comerciale (terase) sau amenajări nefericite realizate de primăria sectorului 3, în frunte cu domnul primar. În același timp, nici pastila verde din centru nu ar trebui să rămână așa. Au fost chestii propuse și acolo… Mai întâi să vedem un pic și cum s-a dezvoltat zona:

Cele patru imagini sunt din perioade diferite (1911, 1976, 1980 și actual) și am marcat pe fiecare poziția actuală a rondului și suprafața afectată de demolările din anii 80, acțiune care a generat și actualul rond). Sursa imaginilor de fundal pentru cele din 1976 și 1980 o găsiți aici, un site pe care vă încurajez din nou să-l explorați.

Pe repede înainte, teritoriul s-a dezvoltat până în anii 80 ca o zonă rezidențială, cu parcelări realizate succesiv, predominând locuirea individuală. Anii 60 vin cu unele intervenții, locuirea colectivă apărând în perimetrul nostru. Schimbarea majoră se petrece în anii 80, demolările pentru noul centru civic transformând radical zona. Apar noul sistem de bulevarde și locuințele colective care formează culoare prin zona rezidențială și dispar parte din locuințele individuale, stadionul Ciocanul, trasee ale tramei stradale tradiționale. În spatele blocurilor supraviețuiesc parțial parcelările istorice și unele blocuri din anii 60. În principiu, amenajarea actuală a rondului nu este foarte diferită de ce s-a dorit/realizat în anii 80. Aș spune că ideile inițiale s-au păstrat chiar și în planurile/viziunile ulterioare.

După ce se finalizează în anii 90 blocurile de pe bulevard, se revine la ideea de a amplasa un monument de for public în centrul rondului, idee „păstrată” de pe vremea când bulevardul Unirii era Victoria Socialismului. Avem o primă încercare în 2007, când se organizează un concurs pentru „ceva” în rond. Așa apare posibilul Monument al Marii Uniri, un concept niciodată realizat. Mai multe informații despre toată istoria concursului, câștigătorului, proiectului transformat și abandonat găsiți aici (de unde am preluat și imaginea cu monumentul). O istorie tipic postdecembristă, fără niciun rezultat practic.

O altă încercare de remodelare (pe hârtie) a rondului a existat și în 2010, când se realizează un PUZ (sursa imagine). Scopul acestuia a fost de a reglementa o viitoare parcare subterană, dar totul a fost doar un proiect. Mai putem vedea câteva elemente precum un pasaj subteran pietonal, o fantomă a unui traseu de metrou și, mai important, precizarea că pentru amenajarea pastilei centrale, se va organiza concurs de soluții. Puz-ul este încă în vigoare, dar, pentru o refacere reală, actuală și profesionistă a zonei, sigur trebuie refăcut. În perioada respectivă s-au mai făcut astfel de puz-uri prin diferite zone ale Bucureștiului, dar nu s-a construit nimic concret.

Plecând de la situația actuală, cu un rond supradimensionat, cu amenajări gândite predominant pentru automobile și suprafețe din ce în ce mai reduse pentru om, pentru pieton, am ales să vin cu o propunere virtuală care să schimbe un pic spațiul.

Propunerea mea virtuală este la nivel de machetă, fără a intra în detalii de amenajare și are ca scop principal să vă arăt că s-ar putea face și altceva, o transformare care să pună accent pe utilizarea spațiului de către pieton. Cele 3 bulevarde se intersectează într-o simplă zonă, reducând în felul acesta suprafața dedicată circulației carosabile. Spațiul „câștigat” se transformă în zonă pietonală și spații verzi amenajate, un mic parc în noua Piață Alba Iulia.

Câteva imagini aeriene cu noua propunere din Piața Alba Iulia. Punctele de privire sunt din direcția celor 3 bulevarde, Unirii, Burebista, Decebal. Se poate observa amenajarea minimală a spațiului, cu un parc și zonă pietonală. Spațiul nou creat este înălțat și pentru a putea fi utilizat și subsolul pentru funcțiuni mixte. Putem avea zone comerciale, birouri sau chiar o funcțiune culturală majoră pentru oraș, poate un muzeu. Sigur, cu un proiect real, există posibilitatea să fie nevoie și de o parcare subterană, dar eu am adăugat doar culoare speciale pentru transport public și benzi de biciclete, pentru a încuraja alternativele mai bune pentru toată lumea.

Câteva imagini cu propunerea virtuală mai apropiate de nivelul solului. Repet, totul este la nivel de machetă, dar cred că destul de explicit pentru ce am dorit pentru zona pieței Alba Iulia. Am amplasat un punct de interes în noua intersecție a celor 3 bulevarde. Un fel de belvedere combinat cu o zonă comercială… un restaurant, un lacto-bar, un împinge-tava. Nu trebuie să luăm totul extrem de serios… mă gândeam că ar fi drăguț să vezi mulțimi de oameni stând pe terasă, cu o tavă plină de mâncare și încercând să-și facă un selfie cu bulevardul Unirii și Casa Poporului pe fundal. Mi se pare un dialog normal între cele două elemente de capăt ale bulevardului kitschos (casa pe de o parte și lacto-barul meu în cealaltă).

O imagine aeriană cu fostul rond și bulevardul Unirii în depărtare. Se poate observa noua zonă pietonală și accesul prin parc către belvedere – lacto-bar. Triunghiul este câștigat pentru utilizare directă de către pieton, în detrimentul vechii suprafețe dedicate automobilului. Noul scuar/parc ajută la creșterea suprafeței de spații verzi într-o zonă în care nu există parcuri publice la o distanță decentă.

Prin acestă nouă idee de amenajare a spațiului public bucureștean am vrut să vă fac să vă gândiți la cât de multe suprafețe din oraș nu sunt (de fapt) utilizate de om, de locuitor. Cât se pierde din oraș doar prin proiecte proaste și pe care nu avem curajul să le modificăm pentru beneficiul real al nostru. Nu sunt singurul care a vorbit despre asta. Există destule texte și discursuri, dar vedeți și aici ceva menționat strict despre piața noastră. Câteodată este destul de simplu să avem ceva decent. Nu megaloman, nu o continuare a ideilor stupide din anii 80, nu extraordinar… doar ceva decent.