Dacă auziţi pe cineva care vă spune că Bucureştiul trebuie să arate într-un anume fel înseamnă că vorbiţi cu un bou. Poate fi un bou drăguţ, atractiv, sau cult, dar tot un bou rămâne. E acelaşi bou care are o soluţie pentru orice problemă, iar boul acesta are o imagine clară a Bucureştiului perfect.
Nu trebuie să ne speriem de acest bou, căci el este şi parte din noi. Unii se contopesc cu boul perfect, alţii doar simulează apropierea. Suntem în mare măsura sub influenţa acestui bou interior sau, în cel mai bun caz, al celui din exterior. Puterea acestui bou de a sintetiza fără informaţii, de a trage o concluzie şi de a oferi şi o soluţie, totul în fracţiuni de secundă, nu este pusă la îndoială. De ce? Destul de simplu. Următorul bou are o altă sinteză, o altă concluzie şi o altă soluţie. Scopul nu este decât de a oferi soluţia.
Bucureştiul trebuie să arate doar într-un singur fel. Interpretările nu sunt un semn bun, iar dialogul nu există în momentul emiterii acestor axiome. În teorie putem accepta faptul că există mai multe puncte de vedere, că lucrurile pot fi privite altfel. Însă soluţiile nu sunt puse în discuţie. Privim oraşul ca pe un teren care are nevoie de soluţiile noastre salvatoare.
În acelaşi mod gândesc şi cei pe care i-am ales. Este normal, căci vin dintre noi, pentru noi. Nu avem nevoie de strategii, de planificare, de management pentru că noi avem deja soluţiile. Totul este deja clar şi doar neşansa face ca implementarea salvatoare să fie întârziată. Aleşii din administraţie se prezintă ca mesia, cei care vor salva oraşul, cei cu soluţiile miraculoase.
Suntem încă sub influenţa fantasticului, a mitului şi a dorinţei de a fi minţiţi. Ce vedem când ne uităm pe stradă? Înţelegem ce vedem sau avem deja o soluţie?
iete fix acolo unde e facuta poza am baut de ziua mea cu niste oameni. back in 1995. nu erau treptele alea facute. nu se auzise de marean. ca sa nu mai zic de cate ori am coborat prin parculetul ala, indreptandu-ma sper stadion plin de speranta. si de cate ori nu am urcat pe acolo, fie nemaincapandu-ma-n piele de mandrie, fie cu capul plecat. hai progresul!
Deci fix pe acolo e o imagine din Bucureştiul tău perfect?
fara discutie. cotroceni is in my ears and in my eyes.
Bucureștiul perfect presupune înainte de toate înlocuirea tuturor refugiilor înguste lipsite de garduri de protecție cu refugii mai late prevăzute cu garduri de protecție.