Semne prin Piaţa Universităţii

Când mergeţi pe jos prin Bucureşti remarcaţi unele potriviri, alinieri, simetrii sau alte minunate semne că pe acolo a trecut omul? A trecut şi  a lăsat ceva gândit sau aproximativ. Poate aşa a ieşit, poate forţe superioare au influenţat apariţia ordinii în haosul pe care îl îmbrăţişăm.

Chiar în Piaţa Universităţii, în buricul şi centrul oraşului, ne izbeşte în faţă un semn al ordinii. Avem acolo un ax de simetrie, avem o aliniere de la clădirea Universităţii, prin statuia lui Mihai şi semicercul celor două clădiri (Generala-azi BCR şi Creditul industrial-azi sediu PSD) şi în final, cel mai recent element, intrarea auto în parcarea subterană. E acolo ceva, ceva ascuns, un pic de ordine.  Întrebarea ar fi dacă era nevoie de o continuare a acestei reguli, tocmai cu accesul carosabil? Deocamdată e acolo şi e aproximativ în aceeaşi idee.

Pe imagine am marcat şi accesul pietonal în parcare, cutia aceea care este un semn al haosului. O fi acesta elementul gândit să rupă monotonia unei simetrii? Poate că şi haosul poate constitui o regulă… Cred că am găsit şi explicaţia pentru amplasamentul ales acolo şi doar acolo. Acum mi se pare normal că este acolo.

Când vine pietonul paşnic dinspre Biserica Rusă  şi vrea să intre în piaţă, va trebui să ocolească rampa auto, căci ea este pusă în axul de simetrie. Cu melancolie în suflet îşi continuă plimbarea pe o direcţie paralelă cu axul de simetrie. Aici vine surpriza. Iată în imagine ce efect vizual, necruţător şi rece, îi este oferit trecătorului. Vă zic, cutia este doar un soclu, doar un element care îţi îndreaptă privirea către ceva mai important.

Putem să găsim astfel de reguli chiar şi acolo unde nu sunt. Putem să justificăm o prostie prin continuarea unei reguli. Surprize sunt peste tot, iar asta pare o regulă respectată a Bucureştiului.