Reconstituirea mănăstirii şi turnului Colţei

La începutul anului 2010 am fost contactat de Constantin Dumitru, iniţiatorul portalului Bucurestii vechi si noi, pentru a lucra la un proiect de reconstituire virtuală a Mănăstirii şi turnului Colţei. Din echipa iniţială făcea parte şi Radu Oltean de la Art Historia, cel care mi-a furnizat toate informaţiile necesare pentru a realiza o reconstituire cât mai fidelă. Radu mi-a pus la dispoziţie imagini de epocă, planuri şi secţiuni ale bisericii şi propriile sale imagini reconstituiri. Ulterior s-au alăturat echipei Raiden de la Rezistenţa Urbană şi Florin Nicola, ei ocupându-se de realizarea unui film.

Din păcate proiectul s-a blocat, dar am decis să vă prezint partea pe care am lucrat-o eu. Evident că imaginile prezentate nu sunt la aceeaşi calitate la care ar fi trebuit să realizăm proiectul iniţial. Cel mai corect ar fi să consideraţi această prezentare doar o privire asupra unor elemente încă în lucru. Eu sper că la un moment dat vom finaliza măcar acest prim episod din cea ce ar fi trebuit să fie o întreagă serie despre clădiri celebre dispărute.

Am realizat o imagine a modului în care am lucrat reconstituirea, pornind de la volumul simplu al bisericii Colţea şi ajungând la finalizarea întregii incinte, completate de turnul Colţei. Proiectul a vizat reconstituirea primei forme a incintei şi a turnului.

Pentru început voi prezenta pe scurt istoria mănăstirii şi turnului Colţei. Acestea au fost realizate la începutul secolului 18 de către spătarul Mihail Cantacuzino, lucrările fiind finalizate în 1715. În incinta mănăstirii a funcţionat primul spital din Bucureşti. Cutremurul din 1802 va afecta atât incinta cât şi turnul. Vechea incintă a mănăstirii este demolată începând cu 1835 şi se realizează o nouă incintă care păstrează funcţiunea principală de spital. În perioada lui Cuza se adaugă turnului un etaj din lemn,apoi fiind transformat în foişor de foc. În cele din urmă turnul va fi demolat complet în 1888, această demolare făcând parte din măsurile radicale din timpul mandatului la primărie al lui Pache Protopopescu.

În spatele spitalului este construită în 1860 policlinica Colţea, demolată de puţin timp, iar actualul spital este construit între 1867-1888. Informaţii detaliate şi imagini de epocă găsiţi la Radu Oltean pe Art Historia, Emanuel Bădescu (seria sa de povestiri despre Bucureşti 1, 2) şi reconstrucţia din Luna Bucureştilor 1935, realizarea arhitectului Octav Doicescu.

Să revenim la proiectul reconstituirii cu primele imagini ale ansamblului mănăstirii Colţea şi a turnului.

Imaginea aeriană cuprinde întreaga incintă dreptunghiulară a mănăstirii. Incinta avea un ax longitudinal de simetrie, biserica fiind situată în mijlocul curţii interioare. Clădirile care formau incinta aveau şi rol de protecţie, ca în cazul multor structuri fortificate.

Accesul principal era amplasat în axul de simetrie, pe sub turn. Probabil exista şi un acces secundar, dar nu există informaţii despre amplasamentul acestuia.

Curtea interioară era dominată de clădirea bisericii, la început fiind păstrate şi câteva cruci ale vechiului cimitir al primei biserici ctitorită de Colţea Doicescu. Probabil că amenajarea spaţiului nu era atât de “riguroasă”.

Curtea mănăstirii nu avea dimensiuni foarte mari, dar era spaţiul de legătură al tuturor corpurilor de clădiri care o formau. Existau accese directe către acestea, fie că era vorba de corpurile spitalului, cele religioase sau cele utilitare.

Probabil întreaga curte era înconjurată de acest portic format de coloanele ce susţin etajele superioare şi acoperişurile construcţiilor. Acest portic era un spaţiu de tranziţie între deschiderea curţii şi interioarele cu funcţiuni diferite.

Turnul mănăstirii a fost mult timp cea mai înaltă structură dintr-un Bucureşti ce avea majoritatea construcţiilor doar pe parter. Înălţimea sa a fost şi motivul pentru care a fost folosit ulterior ca foişor de foc.

Părţi din turnul Colţei au fost folosite la reconstrucţia bisericii Colţea, elemente din balustrada originală fiind integrate în pridvorul bisericii. Radu Oltean a publicat pe Art Historia imagini cu două console de piatră descoperite la biserica Stavropoleos. Acestea făceau parte din elementele structurale care susţineau balustrada ornamentală.


Pentru a înţelege mai bine spaţiul incintei mănăstirii Colţea am realizat trei imagini panoramice (aveți nevoie de Quicktime). Puteţi utiliza mouse-ul pentru a roti imaginea şi a schimba direcţia de privire (shift sau ctrl pentru zoom). Veţi avea o imagine dinamică a întregului ansamblu.




Pentru a vedea poziţia exactă a mănăstirii şi turnului Colţei am ales să suprapun pe planurile cadastrale de la 1847, 1911 şi cel actual imaginea acestora. În acest fel puteţi vedea poziţia mănăstirii în raport cu evoluţia zonei centrale a Bucureştiului.

Pe planul de la 1847 se observă că mănăstirea ar fi fost încă aliniată la strada Colţea, în acel an doar turnul Colţei se păstrase din incinta iniţială. Pe planul de la 1911 vedem strada lărgită, iar mănăstirea ar fi fost amplasată pe actualul spital Colţea, deja construit. În cazul suprapunerii pe planul cadastral actual putem vedea că mănăstirea ar fi ocupat aproape jumătate din bulevardul Brătianu, turnul Colţei fiind amplasat, cel mai probabil, chiar în mijlocul acestei artere importante.

Cum ar fi arătat bulevardul Brătianu dacă nu s-ar fi demolat turnul Colţei?

Am suprapus pe o imagine aeriană a zonei reconstituirea turnului Colţei (sursa imagine fundal Google Earth). Amplasamentul ar fi fost foarte aproape de axul bulevardului Brătianu şi probabil că păstrarea acestui fost simbol al oraşului ar fi constituit un element suplimentar de atractivitate. Bucureştiul a avut însă întotdeauna un mod aparte de a se dezvolta, fără a încerca să-şi păstreze măcar elementele emblematice.

Pentru final am păstrat o scurtă animaţie prin intermediul căreia puteţi să vă “plimbaţi” prin tot ansamblul mănăstirii Colţea. Sper că voi avea la un moment prilejul de a realiza proiectul iniţial, aceasta fiind doar o scurtă prezentare a unor elemente încă în lucru.

22 comentarii la Reconstituirea mănăstirii şi turnului Colţei

  • Aceste imagini sunt fabuloase! Sincere si calduroase felicitari! Desi anul 2012 inca nu s-a incheiat, consider acest articol drept candidatul detasat la titlul de “articolul anului”, intr-un top personal. Stiu cata munca este in spatele unui asemenea angajament de a trezi la viata Manastirea Coltea, dar, mai ales, apreciez dorinta de a nu denatura cu nimic acest ansablu monahal. Daca fetelor bisericesti ar fi interesate cu adevarat de istoria crestinismului pe aceste meleaguri, daca ar avea iubire fata de bijuteriile construite candva, atunci ar plati bani frumosi (au de unde!) si ar prelua acest material pentru a fi studiat la Seminarul Teologic. Eu, unul, daca as avea suficienti bani asa as face!
    Apreciez, de asemenea, si munca lui Radu (pe care l-am intalnit de curand la MNIR) si implicarea lui Raiden, iar rezultatul este unul foarte frumos.
    Nu imi sta in obicei sa fiu magulitor, dar azi chiar simt nevoia sa spun: esti talentat, domnule Popescu!

    • mersi Marivs…cum am spus şi în articol, proiectul iniţial nu s-a finalizat deocamdată şi cred că ar fi fost mult mai preofesionist…vedem ce mai apare până la sfârştul anului, poate ceva mai bun 🙂

  • hm

    te-ai întors, frate Popescule 🙂
    cam aşa îmi aduc aminte de poziţionarea turului, de pe vremea cînd conturul lui era marcat cu piatră cubică albă pe mijlocul carosabilului.

    Deşi, parcă, era mai aşa, pe banda a doua, nu fix pe mijloc. Dar nu-s sigur şi nici nu contează!

  • Dom’le ai muncit! Pe ce documente se baza reconstituirea lui Radu? De unde stia ca avea doua sau trei paraclise asa cum rezulta din desenul lui pe care l-ai transpus si tu?
    Imi place ca ai avut grija sa o reprezinti gata restaurata 🙂 Ma refer la pavaje 🙂
    Felicitari pentru efort, sper sa finalizati treaba !

    • mersi, Adrian şi eu sper ca la un moment dat să terminăm proiectul…toate informaţiile le-am primit de la Radu Oltean, iar în linkul către articolul lui găseşti câteva desene de epocă…ştiu că există şi ceva descrieri, dar Radu a fost cel care a interpretat datele…reconstituirea lui a fost de bază şi era parte din proiect…trebuia să fie o trecere de la desenele lui către animaţie, dar asta e altă treabă…am mai avut şi imagini de la alte ansambluri existente şi ceva desene tehnice ale bisericii…partea de istorie, documente şi documentare era în atribuţiile lui Radu, deci poţi să-l întrebi pe el ca să afli exact…eu am mai făcut un pic de “ordine” din punct de vedere al structurii şi al elementelor care trebuiau să aibă şi o logică arhitecturală şi structurală…pavajul este evident că nu exista, poate parţial ceva…oricum, am spus în articol că amenajarea spaţiului nu era atât de “riguroasă” 🙂

      • Nu fi modest! Treaba asta e foarte migaloasa, daca e la rigoare mai sunt alte detalii care inevitabil au scapari. Oricum, e spectaculoasa o astfel de imagine a ceva ce nu mai exista de aproape 200 de ani. Acum trebuie sa iei si pozele cu spitalul vechi si sa-l faci si pe ala! 🙂
        Era o structura relativ ordonata si ma intrebam de multe ori de ce n-au folosit nimic din el cand au facut spitalul nou in 1888 … Printre altele, avea cele doua corpuri simetrice ca in vechea manastire ce par in reconstituirea voastra a fi doua paraclise. Numai ca la spital acolo erau niste scari.
        Cand om avea timp si unul si altul poate ma inveti si pe mine cum se lucreaza in programul ala ca eu sunt un aninformatic … nu stiu cum sa spun altfel pentru analfabetul zilelor moderne 🙂

        • tot Radu mi-a dat şi o poză cu spitalul în care se vede şi incinta, poză făcută din turn…nu cred că a publicat-o, dar era realizată din colarea mai multor imagini de epocă…cred că cele două corpuri ale mănăstirii sunt paraclise…următoarea reconstituire va fi hala Unirii, dar mai am de lucru…vedem ce facem cu învăţatul 🙂

  • Minunat! Ar fi interesanta si o reconstituire a picturii murale a bisericii.

    • mersi…de reconstituirea picturii trebuie să se ocupe alţii 🙂

      • Urmele care au mai ramas indica un tip de pictura brancoveneasca, similara cu cea de la Stavropoleos, cu pictura murala de la Mogosoaia si in general asemanatoare cu pictura otomana balcanica. Nu stiu daca exista redari in picturi de epoca a exteriorului bisericii, dar oricum s-ar putea reconstitui, ca “educated guess”, desigur. 🙂

  • Domnule… Ești mare!

    Sincere felicitări!

  • […] Reconstituirea amplasarii fostului turn al Coltei, via Idei Urbane. Posturi similare:Oameni si Carti Via Povesti din Sertar. Post Industrial Stories Post Industrial Stories de Ioana Carlig si Marian Raica.InsideOut – Episode 1 The first EPISODE of a long serie about INSIDE OUT PROJECT ! Since the TED Prize winner JR announced his wish …The Amsterdams @ Underworld The Amsterdams @ Underworld (Coltea 48) joi, 3 iunie 2010By Blogsdna comentarii (0) […]

  • Marian

    Poate s-ar putea reface turnul acolo pe colt, in parculetul acela. Cum vi se pare ideea?

    • despre care părculeţ vorbiţi? eu am ceva rezerve când vine vorba de refaceri, se poate interpreta foarte mult şi ar fi un fals, poate ceva care să aducă aminte, dar inclus într-un proiect pentru toată zona

  • Marian

    Parculetul de pe colt din fata iesirii de la metrou, cel cu harpa aceea unde se mai organizeaza concerte. Zona oricum nu prea are coerenta.

    • nu ştiu dacă acolo ar fi ok, poate măcar amplasamentul să fie exact cu cel iniţial… tocmai de aia am spus că ar fi nevoie de un proiect pentru toată zona, pentru toate spaţiile publice din jurul intersecţiei

  • Gabriel

    Pai pe amplasamentul intial, dupa cum reiese din reconstituirea pe care ati refacut-o, ar fi in mijlocul drumului or ma indoiesc ca cineva va aproba asa ceva vreodata, poate doar daca s-ar transforma bulevardul ala intr-o zona pietonala. Si n-ar fi vorba chiar de o reconstituire, ci mai degraba de ceva care sa aminteasca de turn, asa cum ati si spus.

    • soluţii ar fi, chiar cu respectarea aproximativă a amplasamentului în mijlocul bulevardului, dar ar implica regândirea întregii axe… dacă nu ar fi preferată traversarea oraşului prin zona centrală şi s-ar dori dezvoltarea acelor inele de circulaţie, s-ar putea redefini spaţiul alocat carosabilului… acesta este unul dintre motivele pentru care am făcut propuneri virtuale pentru inelele Bucureştiului, dar există destule planuri aprobate care nu sunt implementate

  • […] amintirea (cum era, înainte de ‘90, marcat cu piatră cubică albă conturul fostului turn al Colței pe […]

  • […] … părea că se brodesc lucrurile bine, pînă cînd mi-am adus aminte din ce an compilam eu, senin, informațiile. Păi, la vremea aia-anume, strada Colței era… alta! Aveam bulevardul Colței, care-i azi Lascăr Catargiul, și – naiba să mai priceapă! – o stradă a Colței, care trecea, cum ar veni, dintre Universitate înspre Sfîntu-Gheorghe: largul bulevard de azi I. C. Brătianu încă nu era tăiat, Turnul Colței încă mai era-n picioare… […]

Lasă un comentariu