Există destul de multe site-uri, blog-uri, ziare şi reviste, cărţi sau alte publicaţii care se ocupă de Bucureşti. Toţi locuitorii oraşului au câte o părere foarte clară despre orice problemă, proiect, iniţiativă sau eveniment din Bucureşti şi discuţiile despre oraş sunt pline de soluţii mântuitoare. În principiu toţi avem soluţia salvatoare, iar asta se întâmplă pornind de la primar şi ajungând la cetăţeanul simplu.
Toţi ne pricepem şi avem şi ieşirea necesară din orice problemă. În cazul unor discuţii este absolut de înţeles, dar în cazul administraţiei este o necesitate a fiecărui departament specific. Ce constat eu este faptul că în foarte puţine cazuri se întrevede o vedere de ansamblu, o privire generală pe care să o ghicim şi înţelege. În majoritatea cazurilor lumea discută punctual, fără a privi în ansamblu asupra efectelor la nivel zonal sau a întregului oraş. Iar aici nu văd o mare diferenţă între simplul cetăţean şi reprezentanţii administraţiei, adesea discursul fiind similar şi în formă şi în fond.
Probabil că situaţia aceasta nu e o surpriză sau o stare anormală. Mă gândesc că este mult mai simplu să discuţi sau să pui în discuţie doar o mică parte dintr-o ipotetică problemă generală. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca luarea în discuţie a unui element mic, punctual, să fie mai simplă şi la îndemâna tuturor. Sigur, capacitatea de a sintetiza nu o avem toţi, dar şi analizele, criticile sau laudele se referă în general strict la proiecte şi iniţiative punctuale.
Să vă arăt câteva exemple în care discuţiile nu trec de această simplitate repetată la nesfârşit. Pe Calea Victoriei s-au „lăţit” trotuare, s-a introdus o pistă pentru biciclişti. Cum şi în ce fel se discută? Destul de simplu, de altfel previzibil, şoferii (unii dintre ei) acuză blocajele de pe carosabil, unii biciclişti sunt nemulţumiţi de modul în care a fost realizată pista, zeci de siteuri, bloguri şi pagini de facebook ne atrag atenţia asupra unor detalii de o importanţă capitală: stâlpi şi bolarzi, calitatea dalajului, marcajele şi câte şi mai câte. Reprezentanţii administraţiei spun în discursuri sforăitoare că, iată, am făcut, v-am făcut, şi totul o să fie perfect şi ideal. Rar, foarte rar, am văzut şi discuţii despre lipsa unei strategii de dezvoltare a transportului alternativ, despre discuţii sau implicarea proprietarilor din zonă în vederea unor soluţii mai bune sau de atragerea unor investitori în spaţiile private care să fie puse în valoare de amenajările publice. Aproape nimic despre ce înseamnă intervenţii urbane moderne.
Un alt exemplu la îndemână este realizarea cu care se mândreşte actuala administraţie: Arena Naţională. Discuţiile sunt tot la nivelul de bine că s-a făcut, uite că am avut şi turişti la o finală de cupă europeană, acoperişul funcţionează când vrea el sau cât e chiria. Se aduc în discuţie destul de rar şi elemente care ar fi fost absolut necesare înainte de realizare. Cum ar fi fost să se facă studii pentru stabilirea unui amplasament nou, poate consultate alte documentaţii şi în felul acesta să fie dezvoltate alte zone ale oraşului? La fel de bine ne putem întreba dacă un stadion în oraş, într-o zonă relativ centrală nu ar fi trebuit să aibă alt design, cu funcţiuni complementare integrate şi care să îl transforme într-un obiectiv zilnic. Ce ar fi însemnat dacă investiţia ar fi fost împărţită şi către dezvoltarea unei baze sportive pentru populaţie? Puţin, foarte puţin despre acestea.
Apare un nou pasaj suprateran (deocamdată doar un sens de circulaţie) şi lumea discută despre cât de „vălurit” pare în poze. Se face o parcare nouă şi lumea vorbeşte despre cât e preţul orei de parcare şi ce greşeli se fac la traducerile în limba engleză a diferitelor elemente din zonă. Pe strada cutare s-au pus borduri şi bolarzi, cam mulţi, conform unor criterii personale. Repet, modul acesta de a pune problema îl întâlnim şi la reprezentaţii autorităţii locale şi generale, de la primar general şi până la ultimul funcţionar.
Nu este de mirare că proiectele din spaţiul public bucureştean se fac în felul acesta. Nici nu s-ar putea altfel pentru că cei care decid nu sunt altceva decât produsul societăţii noastre. Ei ne reprezintă şi nu au cum să aibă altă viziune despre dezvoltarea Bucureştiului. De aceea o să-i auziţi de fiecare dată spunând că ei au făcut, că ei au dres, că s-au implicat şi că ne-au dat. Proiectele lor sunt mici, punctuale, fără viziune şi nu fac parte dintr-o strategie pe care să o urmeze constant pentru că nici noi nu pretindem altceva de la ei. Încă ne dorim un mesia, un salvator pentru oraş, cel care are toate soluţiile.
Primarii Bucureştiului sunt ţinuţi minte prin elemente punctuale şi nu prin viziuni de ansamblu implementate în decursul timpului. Poate e momentul să ridicăm privirea şi să vrem mai mult, înţelegând mai mult. Nu consider inutile discuţiile despre detalii, dar ar trebui să evoluăm măcar un pic. În primul rând cei care se „ocupă” cu Bucureştiul ar trebui să facă mai mult.
