Pentru cei interesaţi de arhitectură, interesaţi mai departe de privirea unor imagini, recomand trei cărţi care tratează subiectul arhitecturii din România în perioada comunistă. Toate trei cărţile au exemple multe din Bucureşti, prima dintre ele fiind axată chiar pe evoluţia arhitecturii bucureştene în această perioadă. Am ales să vi le prezint pe scurt în ordinea în care cred că ar trebui citite.
Prima lucrare este De la Casa Scânteii la Casa Poporului a domnului Alexandru Panaitescu, o carte sinteză a evoluţiei arhitecturale, având ca suport realizările din Bucureşti. Aveţi la dispoziţie o istorie destul de detaliată, marcată de autor prin cele două elemenente emblemă ale epocii, cele două case. Dacă nu aveţi nicio informaţie despre ce s-a întâmplat în această perioadă în arhitectură aceasta este cartea care vă va da destule răspunsuri, dar poate mai important, va pune bazele pentru înţelegerea ulterioară aprofundată. Cartea conţine (aşa cum mi se pare foarte normal) şi un pachet imagistic complet: poze, planuri, scheme etc. Unul dintre elementele mai slabe mi se pare modul de tratare a arhitecţilor. În perioada realismului socialist sunt numiţi exact şi specific cei care colaborează cu sistemul, se utilizează un ton acuzator şi la adresa regimului şi la adresa arhitecţilor. Odată cu tranziţia către prezent (sau sfârşitul regimului) creşte vina guvernanţilor, politicienilor, arhitecţii fiind doar victime (în unele cazuri chiar cei care colaborează îndeaproape cu regimul). În anii 80 există doar un singur vinovat, Nicolae Ceauşescu.
A doua carte face însă o introducere în tipul de lucrări de analiză a epocii prin aducerea în discuţie a profesionistului parte din sistem, dar şi creator al acestuia. Lucrarea Arhitectura în proiectul comunist a doamnei Ana Maria Zahariade este o colecţie de texte de analiză scrise în anii 2000. Deja modul de abordare a istoriei recente este schimbat, mai teoretic, dar mai aproape de realitate. Exercitarea profesiei de arhitect în România a fost dificilă (de altfel nu este o problemă specifică profesiunii sau a locului), dar au existat destui cei care au reuşit într-un fel sau altul. Este pusă în discuţie chiar şi reuşita. Calitatea în proiectare nu era întotdeauna nici măcar decentă, lucru greu de acceptat public de mulţi practicanţi. Doamna Zahariade vorbeşte în dese rânduri (poate prea multe întrebări retorice) de asumare, de asumarea de către breaslă a acestei perioade. Greu, foarte greu când chiar autoarea spune că încă mai există destui din cei care s-au format în acea perioadă, formare care îi face să nu poată să evolueze. Chiar dacă unele elemente se repetă (autoarea precizează că acest fapt se datorează alăturării articolelor) este una dintre punele lucrări care încearcă să aducă diferitele perioade ale arhitecturii în comunism în lumina unei realităţi pusă în context.
Ultima lucrare pe care v-o recomand este recent apăruta Locuirea între proiect şi decizie politică a doamnei Miruna Stroe, carte care se concentrează doar pe unul dintre programele arhitecturale: locuirea. Deja avem parte de o lucrare dedicată mult mai mult specialiştilor, cu un nivel de detaliere crescut. Nu este tratată întreaga perioadă, dar sper că va urma o altă lucrare (mai ales că există câteva elemente interesate plasate în text – unul ar fi citarea repetată a lui Ceauşescu care se opune demolărilor). Bucăţica aceasta de istorie este prezentată mult mai ştiinţific, cu exemplificări clare din proiecte şi construcţii realizate, în balanţă cu decizii, discuţii sau legi ale regimului, ca justificări şi explicaţii pentru un anume mod de dezvoltare. Sunt adesea introduse şi scurte concluzii, bazate pe documentarea detaliată.
Personal mi-a plăcut cel mai mult lucrarea doamnei Stroe, dar, repet, cred că trebuie citite toate, în această ordine, pentru o înţelegere destul de detaliată a arhitecturii din Romania în perioada comunistă. Sper doar să urmeze o continuare pentru ultima lucrare.
Pe primele două nu le-am mai găsit nicăieri pe stoc (poate se vor reedita), dar Locuirea între proiect şi decizie politică a doamnei Miruna Stroe o puteţi lua de aici la eMag.
De la Casa Scânteii la Casa Poporului: patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989, autor Alexandru Panaitescu, editată de Simetria, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-1872-27-8
Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, autor Ana Maria Zahariade, editată de Simetria, Bucureşti, 2011, ISBN 978-973-1872-17-9
Locuirea între proiect şi decizie politică. România 1954-1966, autor Miruna Stroe, editată de Simetria, Bucureşti, 2015, ISBN 978-973-1872-38-4
