Acum, cand bat la usa sfintele sarbatori pascale, e cazul sa facem un pic de loc in sufletele noastre pentru un element traditional romanesc: lerul. Daca in suflet nu mai este loc, macar in spatiul urban sa pastram un coltisor. Sa intampinam sfintele sarbatori asa cum se cuvine, cu cele trebuincioase si mai putin trebuincioase, alaturi de familie, prieteni, catel si purcel (pe masa) si, evident, mult ler. Saptamana viitoare va vom ura si traditionalul La Multi Ani!
Acest articol este un pamflet si va fi tratat ca atare, orice asemanare cu persoane, situatii sau cladiri din realitate este pur intamplatoare.
S-a strecurat o greseala in articol: este vorba se sarbatorile craciunale, nicidecum pascale. Va rog sa rectificati corespunzator. Multumesc.
am sa ignor acest comentariu malitios si tendentios
Ca idee… In unele parti ale Ardealului ler inseamna cuptor, in special cel construit in corpul sobelor de teracota. Vad ca nici in dex & co nu apare si cu sensul asta… Oricum ar fi abundenta de ler va doresc! :))
multumim… o sa luam cate unul ca sa ajunga „la toata lumea” 🙂
Daca eram destept si inregistram la OSIM acest cuvant, si daca aveam un leu pt fiecare rostire…acum eram foarte bogat. Asta e am fost prost…
Leru-i ler si linu-i lin, eu ascult un vinil..in!