Oraşul vorbeşte 4

Vorbeam recent cu cineva care încă mai are un blog despre București. Când se mai ocupa de el, era destul de cunoscut pe nișa asta. Acum, nu știu. Mă rog, important era că îi spuneam că m-am plictisit de a vorbi despre București. M-am plictisit un pic de blog și sper ca toamna asta să îmi revin. Vara nu a fost potrivită, dar am făcut altele legate de București. Prin aer liber, ușor, de vară.

O altă chestie ar fi că mi se pare că nu au mai apărut lucruri noi, inițiative noi legate de București. Unele chestii mai noi (să zicem) sunt idei vechi, dar făcute mult mai bine. Idei noi nu prea avem. Sau măcar ceva care să disute altfel despre București. În schimb ne-au invadat pagini de facebook despre un București vechi, vechiuț, mai vechi, dispărut sau din anumite decade. Și sunt aceleași poze reciclate, aceleași imagini și comentarii.

Se vorbește tot despre Belle Epoque, interbelic și neo-românesc. Și totul e la superlativ. Și nici un fel de întrebare, nimic de substanță. Și încet-încet toți devin specialiști în arhitectură. Și, după aia, normal, și în urbanism. E normal, dacă știi unde era o clădire în 1924 sau ce s-a demolat în 86 ești specialist în dezvoltare urbană. Și iar se bat câmpii cu aceleași texte răsuflate, cu aceleași povești și legende stupide. Vorbește orașul despre demolări, despre anii de comunism (de parcă ar fi unitari), despre aia sau ailaltă și mestecă la nesfârșit aceleași texte, legende și mituri. Și vorbește cu patos, cu emoție transfigurantă și cu o lacrimă (minim) în colțul ochiului.

Sper să nu devină Bucureștiul capitală culturală europeană. O să ne invadeze complet chestiile astea și o să se toace bani mulți.

Un lucru bun e că apar din ce în ce mai multe organizații care se ocupă de cartiere, zone ale orașului. Asta e bine. Poate de aia nu mai e timp și pentru altele…

7 comentarii la „Oraşul vorbeşte 4”

  1. Ziceai de mine? 🙂
    Ceea ce ai scris acum este in consonanta cu ce simteam si eu in ultima vreme. Daca te revigorezi, poate ma mai reactivez si eu de prin octombrie incolo.

    Răspunde
  2. E ok, e o fază naturală și normală. Lumea „de rând” (cei fără studii de specialitate) începe să aprecieze arhitectura, să descopere o altă latură a orașului. Nu trebuie să fii pictor ca să îți placă un tablou.

    Titlul de capitală europeană pentru București ar aduce beneficii imense orașului (presupunând că primarii nu irosesc banii pe proiecte scumpe și megalomanice), printre care cel mai important mi s-ar părea o creștere a nivelului de apreciere din partea bucureștenilor pentru orașul lor. (consider că în prezent Bucureștiul este unul dintre cele mai neînțelese și disprețuite orașe de către locuitorii săi și am văzut de multe ori străini plăcut impresionați de acest oraș)

    Da, ne trebuie și inițiative forward-thinking venite de la specialiști, dar trebuie să ne gândim și la nivelul general de cultură al maselor și la atitudinea lor față de orașul în care trăiesc.

    Și oricum, cultura, urbanismul, arhitectura sunt undeva foarte jos pe lista de priorități atunci când un oraș dezbate de 15 ani cum să rezolve problema încălzirii în iarna care vine…

    Deci privește-o ca pe o perioadă de „așezare” mai degrabă decât o perioadă de plafonare. 😉

    Răspunde
  3. Pentru Bucuresti ar fi mai curand un moft partea asta cu capitala culturala europeana. Nici n-ar trebui lasate sa participe capitalele propriu-zise si nici orasele cele mai importante (daca exista o astfel de distinctie cum e in America de Sud Brasilia versus Rio sau Sao Paolo).Instrumentul asta este fenomenal pentru orase mai mici, importante regional pentru ca asta le poate ajuta sa iasa dintr-un oarecare rahat in care s-ar afla economic si social. Pentru Braila ar fi ceva fantastic. Pentru Cluj deja nu-i bai daca nu iese dar pentru Iasi ar insemna ceva. Nici eu nu cred ca Bucurestiul ar trebui sa intre in cursa asta in dauna onora care chiar ar avea nevoie de asa ceva.
    Facebook nu ma intereseaza. Cred ca te face un fel de borg din Star Trek, un fel de Neo din Matrix sau, mai bine, un fel de musca intr-o panza de paianjen. Dependent de ceva ce nu-ti trebuie in mod obiectiv.

    Răspunde
  4. Si Luxemburg a fost odata cu Sibiul dar efervescenta a fost la Sibiu, unde evenimentul chiar conta pentru relansarea orasului. Despre asta este vorba, a folosi asta pentru a lansa sau relansa un oras pe orbita economica. Ce nevoie avea Istanbulul de eticheta asta?

    Răspunde

Lasă un comentariu