Este „Centrul vechi” un succes?

centru-istoric-BucurestiSper să nu mă înşel, dar cred că primăria a reuşit anul trecut să finalizeze refacerea zonei din Centrul istoric bucureştean. Mă refer la zona pilot, căci centrul este definit ca o suprafaţă mai mare, iar „refacerea” se referă în mare parte doar la infrastructura tehnico-edilitară. S-a schimbat şi pavajul, s-a mai modificat şi mobilierul stradal şi au apărut şi unele refaceri de clădiri.

Cumva au fost refăcute şi două zone mai importante, cel puţin din punct de vedere al spaţiului public: Piaţa Universităţii şi Piaţa Sfântul Anton. Cumva. Într-un fel. În felul în care se procedează de ani buni. Ei şi acum cred că o să vină şi comunicate şi anunţuri oficiale că e gata. E gata, dar mai sunt multe lucruri de făcut, semne clare că e de lucru şi nu trebuie schimbată echipa de succes care a realizat mândria oraşului. Cel puţin acesta cred că va fi mesajul, iar acesta va fi urmat de multe lucruri drăguţe. Genul de elemente kitsch cu care se mândresc toţi primarii bucureşteni.

Cred că putem să ne punem acum întrebarea: Este un succes?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare probabil că ar trebui să vedem strategia care a stat la baza intervenţiei. Or fi fost acolo anumite obiective de îndeplinit? Au fost ele atinse? Poate în strategie au fost şi modalităţile de evaluare, ceva indicatori, indici care trebuiau verificaţi pe parcurs şi la final. Sigur că în funcţie de tipul de planificare ales am putea să analizăm, să evaluăm chiar planificarea.

Dacă ajungem la concluzia că este un succes sau insucces putem discuta şi cărui fapt se datorează. A fost planificarea bună, a fost ea întocmai respectată sau modul de operare a condus către situaţia actuală. La fel de bine ne putem întreba dacă e cazul să chestionăm modul în care au fost definite obiectivele (posibil chiar de luat în discuţie alegerea de îndeplinire a unor obiective, oricum au fost ele alese) sau, pentru alt tip de planificare, dacă au fost rezolvate problemele identificate (într-un fel sau altul).

Din păcate nu avem în spaţiul public nicio astfel de dezbatere şi probabil că nici nu va fi. Nu trebuie uitat că tocmai ideea de zonă-pilot ar trebui să genereze chiar soluţii sau tipuri de abordări aplicabile şi în viitor. Nu va fi o astfel de discuţie pentru că nu e nevoie de ea în modul în care se face urbanism în cadrul administraţiei bucureştene.

Eu nu pot spune dacă este sau nu un succes. Nu am datele necesare. Ce pot însă să fac este să vă propun câteva teme de gândire, elemente care v-ar putea da o idee despre calitatea spaţiului actual. Un astfel de subiect de discuţie poate fi modificarea radicală a funcţiunilor zonei şi dacă a existat o strategie pentru aceasta. Sigur este faptul că acum domină restaurantele, cafenele şi baruri. Unde au dispărut afacerile inţiale, magazinele vechi, de la cele cu rochii de mireasă şi până la anticariate. Au existat falimente? S-au mutat în alte zone sau, pur şi simplu, au dispărut? Câţi patroni au schimbat domeniul, păstrând spaţiile?

Putem discuta şi despre schimbarea în structura locuitorilor zonei. Este cert că mulţi au plecat, au fost mutaţi şi asta a însemnat o tranziţie, schimbări de proprietari şi tensiuni inerente. Cum s-au făcut acestea? Unde s-au mutat locuitorii şi cum au fost afectate zonele în care trăiesc astăzi (dacă e vorba de grupuri compacte care au ales aceleaşi destinaţii)? Există oameni care s-au mutat în zonă, locuitori noi şi cum au influenţat ei dezvoltarea zonei? Din nou, există vreo concluzie, un mod de abordare care ar putea fi utilizat pe viitor?

La fel de bine ne putem întreba ce a însemnat transformarea zonei în pietonal şi cum au fost afectate vecinătăţiile. Funcţiunile noi au adus trafic, pietonal şi auto, iar asta a avut o influenţă şi asupra unei zone mai mari. Dar cum? Este foarte probabil că atracţia acestei zone a avut o influenţă asupra întregului oraş şi probabil că există zone care au pierdut financiar şi nu numai.

Ar fi o altă temă şi fondul construit. Cât, cum, dacă şi în ce fel a fost refăcut? Se poate discuta dacă refuncţionalizarea a adus ceva bun în ce priveşte patrimoniul construit. La fel de bine putem aduce în discuţie şi efectele asupra turismului, a percepţiei oraşului de către bucureşteni, a transportului public.

Eu nu am un răspuns, dar pot să vă invit la o discuţie. Deci? Este „Centrul vechi” un succes?

13 comentarii la „Este „Centrul vechi” un succes?”

  1. Daca ne raportam la cum arata Centrul Vechi acum 5-7 ani, raspunsul este: da, e un succes. Asa cum ai zis, depinde insa si de strategia orasului: daca vrem sa ne pozitionam ca „turism de distractie”, e ok sa concentram barurile si restaurantele in acest loc si eventual, sa-l promovam ca atare. Vad ca au aparut si foarte multe saloane de masaj erotic, nu e neaparat un lucru rau, daca mergem in aceasta directie (Bucurestiul = „micul Amsterdam”? Legalizam si etno-botanicele, ca oricum avem cel mai ieftin alcool din UE?)

    Daca dorim insa un Centru Vechi care sa fie atractiv si pentru localnici, probabil avem nevoie de spatii cu alte functiuni (retail – au inceput deja sa apara, vezi libraria Carturesti, H&M, etc., ceva spatii culturale – vezi asa-zisul Han Gabroveni, anticariatele de la Hanul cu Tei, cateva galerii pe Blanari).

    In ambele situatii, cred ca din zona lipsesc mai multe hoteluri (exista 2 hoteluri si vreo 2 hosteluri).

    Cateva probleme pe care autoritatile ar trebui sa le rezolve in mod urgent, indiferent de strategia pe care se merge:
    * rezolvarea statutului juridic al cladirilor (urgentarea dosarelor de retrocedare, acolo unde este cazul sau evacuarea chiriasilor ilegali, investigarea cazurilor de retrocedari abuzive/ilegale, etc.)
    * sprijin (logistic, financiar, inclusiv constrangere prin amenzi) pentru consolidarea si restaurarea cladirilor cu bulina.
    * Un facelift pentru complexul Curtea Veche. Acum este doar o adunatura de diverse ruine si artefacte inghesuite in spatele unor case. Este insuficient promovata, explicata si insuficient deschisa publicului larg (de cate ori am trecut pe acolo, era inchisa).

    Primul punct nu poate fi rezolvat decat de catre autoritati, restul se pot face in parteneriat public-privat.

    Mai exista cateva probleme care se pot rezolva si de catre privati exclusiv, dar probabil e nevoie de asistenta din partea autoritatilor (asistenta poate insemna si constrangere prin amenzi si alte sanctiuni):
    * asigurarea ca imobilele sunt restaurate conform prevederilor urbanistice pentru zona. (nu doar spoite/renovate, asa cum se intampla cu cateva partere de cladiri transformate in Irish pub-uri sau alte carciumi)
    * reconstructia unor imobile prabusite (sunt necesare cateva „plombe” acolo unde au ramas terenuri virane si insalubre in urma prabusirii unor imobile – sunt cel putin 2 chiar pe Strada Lipscani)
    * Crearea unor circuite turistice care sa includa atractiile zonei (Hotel Concordia, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Dumitru, Biserica Sfantul Anton, Curtea Veche, Hanul lui Manuc, Muzeul de Istorie, Banca Nationala, hanurile vechi, pravaliile mai insemnate din perioada interbelica, Muzeul Bucurestiului, Biserica rusa, etc.)

    Plus, chestii mai mici, dar deranjante pentru localnici si turisti, deopotriva:
    * degajarea trotuarelor din strada Ion Ghica de parcari parazite si „parcangii”
    * igienizarea si ingradirea loturilor de teren ramase goale pana la constructia de cladiri noi.

    Răspunde
    • Ok, sunt de acord cu multe din cele spuse, acestea fiind elemente practice… ca exemplu, în cazul hotelurilor, putem să ne gândim că poate nu e nevoie să am această funcţiune direct în această zonă, poate că în vecinătate s-au dezvoltat mai multe
      consideri un succes „daca ne raportam la cum arata Centrul Vechi acum 5-7 ani” şi bănuiesc că nu te referi doar la estetică… acum eu pot să mă întreb dacă intervenţiile nu se puteau face altfel, cu alte obiective şi poate că nu e necesar ca toate centrele să funcţioneze la fel… adică putem vedea un succes în aplicarea unei strategii sau, mai degrabă, într-o situaţie actuală pe care o percepem ca mai bună şi, probabil că aici ar fi efectul pozitiv puternic, cu semne clare că există potenţial (câteodată unii nu pot vedea până nu este trasformată realitatea)

  2. Sunt nou pe acest site,iar ideile insirate pe acesta le consider foarte interesante!Credeti ca se va ajunge vreodata la o relatie directa de comunicare intre populatia Bucurestiului si Autoritati?Ar trebui sa se ajunga la sondaje de opinie pentru proiecte!Bucurestiul este o capitala cu potential ENORM dar absolut deloc folosit!Ce este de facut d-nule Popescu?Proteste la PMB?Spatiile verzi sunt „la pamant” la figurat,cladirile cu o arhitectura deosebita la pamant la propriu!A fost organizat la acum un an sau doi un concurs pe site-ul PMB-„O idee pentru Bucuresti”.Aici putem gasi proiecte foarte interesante-bineinteles neluate in seama!Astept raspuns!

    Răspunde
    • nu e nimic extraordinar de făcut… nu există soluţii magice şi nici situaţia nu este catastrofală… consultarea populaţiei se face, deocamdată mai mult teoretic, şi există destule mecanisme pe care le-am adoptat sau le putem implementa

  3. Intr-adevar ar fi interesant daca in stadiul de planificare ar fi implicati si 2 -3 reprezentanti din partea populatiei – ar veni cu idei mai putin tehnice (nici nu le-ar fi aceasta menirea), dar cu siguranta ar avea prospetimea privirii celui din afara care poate sa-ti aduca inovatie, echilibru si bun simt. Ca sa raspundem la intrebare cred ca ar trebui sa comparam rezultatele cu ceea ce am sperat noi de la acest proiect si nu cu anii trecuti, iar raspunsul este unul singur: este un inceput, dar retusuri care pot costa cat tot proiectul sunt de facut o multime!

    Răspunde
    • nu e „interesant”, este deja o practică obişnuită. Nu la noi, dar încet-încet o să fie şi consultarea populaţiei mai eficientă. Şi se discută nu doar cu reprezentanţi, ci direct cu indivizi, discuţiile fiind în toate fazele, de la idee la execuţie.

    • programul-pilot nici nu a avut în plan refacerea clădirilor… la fiecare aniversare ne aducem aminte de starea proastă, dar ne trece rapid 🙂
      o să vezi că primăria o să spună că vrea, dar e greu sau nu poate, proprietarul e aşa şi pe dincolo şi nici legea nu prea o poate folosi… până la anul 🙂

  4. Este un esec aproape total. Dupa cum scrie si Marius,
    Un centru trebuie sa contina si sa fie conectat la anumite functiuni importante din oras, sa contina si sa aduca tranzit pietonal pentru/ intre mici afaceri, hoteluri/hosteluri, mici birouri, comert, ateliere subventionate si incurajate de stat, etc. Terenuri virane sau cladiri „uitate”care nu se dau cu darnicie interpusilor din partea primariei pentru constructia in interes privat. Terenuri recuperate de primarie si construite pentru comunitate/oras.
    In prezent, centrul este un haos administrativ, fara o strategie mediatizata (macar in 10 puncte) este stupid impartit in mai multe sectoare. Avem tot felul de texte stufoase in studii elitiste cu camere urbane frumos colorate din avion.
    Centrul ca un hibrid in functiuni si cladiri consolidate va ramane in continuare, intr-un mod bizar un fel de periferie financiara carpita, tocmai din cauza lipsei conexiunilor/tranzitului si accesibilitatii. Oamenii cu putere de cumparare folosesc marile malluri/centre comerciale din cartierele semicentrale sau de la periferiile orasului. Cauze le stim cu totii; transportul urban mizerabil in ratb si supraaglomerat in metru, lipsa benzilor unice si a gandirii in detaliu pentru transportul in comun.
    Centrul vechi se invecineaza cu un centru civic modern si artere staliniste napadite de interese cu politicieni/consilieri buticari, crapaturi, praf, magazine second hand, trotuare inguste si nespalate. Prezenta la nord de parcul /”piata” neclara (intersectia unirii) Unirii nu este fructificata in niciun fel. Legatura centrului vechi cu piata se face traversand treceri de pietoni supra-aglomerate. Piata Uniri/Parcul Unirii este un dezastru pietonal si de design al peisajului (landscape design). ochiul cu sculpturi baroce sinistre inconjurat de ape tasnitoare este strabatut de masini care se tin romantic de roata. La nivel de detaliu parcul arata ca o peluza pentru boschetari si aurolaci (ceva similar cu piata Garii de nord).
    Pentru legatura si extensia/valorizarea centrului Vechi/magazin Unirea/zona de sud:
    La nord:Se pot aplica pasarele pietonale/velo ample peste Splaiul Independentei si inchiderea cu devierea strazii Halelor pe acelasi splai al independentei.
    La est de parc: Legarea mezaninului magazinului Unirea in ample pasarele pietonale cu parcul unirii, peste bulevardul Piata Unirii.
    La sud de parc: Inchiderea Bulevardului Unirii si devierea traficului auto spre/cumulat cu Splaiul Independentei, pasarele pietonale/velo mai putin ampla spre Dealul Mitropoliei si Horoscop spre Tineretului.

    Răspunde
  5. Va salut tovarsi.Eu cred ca este o transformare totala im tot ve sa facut si refacut in Centrul Vechi.Eu am petrecut cam 8-10 ani prin aceasta zona.Nu poti compara anii 2005 cu anul 2015 sa zicen.A crescut mult standardul si clientii care vin nu au ce sa regrete.Eu am lasat multi bani in multe bombe care au disparut din peisajul citadin.Sper sa ajunga mai scumpa aceasta zona. As vrea sa aveti preturi la bautura cum au englezii olandezii spaniolii si germanii.E prea ieftin mult prea ieftin.As vrea sa coste o bere mica la 330 ml minim dar minim 5 euro.Cand vine corporatistul din Pipera sa petreaca in club as vrea sa lase macar 1000 de euro pentru 4 persoane.As vrea eu mai multe dar nu e momentul sa le spun acum.Vs las tovarasi si va doresc o renastere finala si sa aveti pace iubire si copii fericiti.Adios

    Răspunde

Lasă un comentariu