Orice vizitare a unui oras presupune multa miscare. Pentru unii este un efort sa mergi in fiecare zi cativa kilometri, mai exact pentru ca suntem in Londra, cateva mile. Sunt atat de multe locuri de vizitat incat trebuie sa depui un efort fizic sa le poti vedea pe toate. Totusi nu trebuie uitat ca suntem in concediu si ca relaxarea trebuie sa fie si ea „incercata”. Domnul Dobrescu ne sfatuieste ca din cand in cand sa luam o pauza, in special pe cei care au uitat cum sa foloseasca eficient picioarele si merg doar cu masina. Londra „beneficiaza” si de locuri de relaxare alaturi de elementele „periculoase” de mobilier urban prezentate in episodul patru.
O vizita intr-unul din celebrele parcuri londoneze este absolut obligatorie, dar nu aceste locuri de relaxare vrea domnul Dobrescu sa le arate. Pe dumnealui l-au atras bancile si locurile de repaos din spatiul urban, unele cu amenajari speciale, altele doar amplasate in zone unde poti doar sa te odihnesti in timp ce astepti sau doar iti tragi sufletul dupa o vizita a unui obiectiv.
Londra este plina de banci si locuri de repaos. Unele mai moderne sau altele mai vechi insa ele sunt tratate simplu, cu ideea clara ca intai trebuie sa fie functionale si ca nu ele sunt elementul principal al unei strazi. Domnul Dobrescu nu a vazut in Londra „nebunii” ale primarilor, amenajari „extraordinare” in spatii care nu au nevoie decat de mobilier urban cat mai simplu si functional. In Londra nu exista pergola imensa pentru trei banci dint-o intersectie intens circulata. Dupa cum se vede si din poze, amplasamentul si design-ul bancilor este decent si cu respect fata de spatiul pe care il mobileaza.
Domnul Dobrescu nu poate scapa de aceasta meteahna a turistului roman de a compara imediat locul vizitat cu ce se intampla la noi in tara. A tot incercat sa viziteze un loc fara a se gandi de ce se poate ca totul sa fie decent si normal in acele locuri, iar in tara sa domine anormalitatea. Aceasta insa este alta discutie care nu ar trebui sa fie abordata decat fugar in concediu, caci suntem in Londra sa ne bucuram si poate doar sa vedem si cum se poate trai normal.
