Bucureşteanul e un gospodar renumit. Este renumit mai ales pentru vecinii de scară, acei vecini ce privesc cu invidie la modul în care îşi gestionează avuţia. Fie că e vorba de murături, pungi sau caserole, zacuscă sau borcane şi zeci de litri de vin de buturugă, totul este strâns cu dibăcie. Aşa am ajuns să avem şapte primari. Nu de nevoie, ci de dragul de a avea. Calitatea nu are importanţă. Dacă o să fie nevoie de unul la un moment dat? Dacă se termină primarii şi nu îţi împrumută nimeni?
Acest articol este un pamflet şi va fi tratat ca atare, orice asemănare cu persoane, situaţii sau clădiri din realitate este pur întâmplătoare.
