CTUAT a Municipiului Bucureşti – un giuvaer

Pentru cine nu a fost niciodată într-o comisie de la primărie (poate fi şi de la orice minister) recomand cu căldură realizarea unei vizite la o susţinere de proiecte. Veţi cunoaşte acolo mari genii ale arhitecturii şi urbanismului din România, cei din comisie şi ocazional şi în calitate de proiectanţi, şi restul plebei sub forma unor proiectanţi (când nu au şi calitatea de membru genial al comisiei) beneficiari fără identitate clară (pentru comisie) şi alţii.

Vă garantez că orice astfel de şedinţă este un spectacol extraordinar, o comedie pentru cei din exterior şi tragedie pentru cei implicaţi în mod direct în obţinere avizului. Eu am făcut de mai multe ori experimentul de a aduce beneficiarii la aceste şedinţe, tocmai pentru a descoperi de ce nu se aprobă ceva şi cât de profesionist se ia o decizie. De fiecare dată efectul a fost acelaşi, toţi beneficiarii sunt complet debusolaţi şi apatici.

Să vedem şi un scurt exemplu de discuţie dintr-o comisie, poate cea mai comisie, CTUAT – Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului a Mun. Bucureşti. Avizul este consultativ. Am ales şedinţa din 24 octombrie 2012, cea în care se discută despre Piaţeta Regelui. Transcrierea este copiată integral de pe site-ul OAR Bucureşti, loc în care se puneau până la un moment dat toate discuţiile. Textul este evident „periat”, discuţiile fiind în realitate deloc protocolare. În unele comisii, nu am întâlnit la aceasta, se poate urla, înjura liniştit proiectantul ce prezintă un proiect.

Sedinta Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajarea Teritoriului a Mun. Bucuresti din data de 24 Octombrie 2012.
Au participat Bogdan Bogoescu (presedinte), Gheorghe Patrascu (arhitect-sef), Casandra Rosu, Constantin Enache, Vlad Cavarnali, Dan Marin, Dan Serban, Dorin Stefan. Au fost analizate urmatoarele propuneri:

PUZ Bd. Kiseleff , S.1 / Str. Ion Mincu, initiator ADMINISTRATIA STRAZILOR, Bucuresti / proiectant SC PRO CONS XXI SRL
Se doreste, la intersectia Bulevardului cu str. Ion Mincu, constituirea unei piete care sa fie dedicate Regelui Mihai si care sa cuprinda pe una din laturi un bust al acestuia.

Bogdan Bogoescu: „Ma tem ca intentia Dvs sa nu ajunga asemeni statuii lui Ataturk din fata Teatrului Odeon, indiferenta la context. Personal, cred ca talia acestei personalitati importante, totusi, pentru istoria noastra, meterita ceva mai mult decat alocarea unei intersectii. Nu sunt convins ca este bine ca pe un colt al intersectii sa punem acest bust – ma tem ca va fi prea putin remarcat. E oportuna o astfel de asezare? Mi se pare ca irosim niste posibilitati importante punand personalitatile tarii in niste cotloane”.

Dan Marin: „Personal, mi se pare ca pentru acest spatiu care se doreste reprezentativ sunt prea multe elemente – as dori ceva mai multa sobrietate a locului.”

Bogdan Bogoescu: „Poate ca ar fi utila o ierarhizare a elemenelor prezente catre locul monumentului.”

Constantin Enache: „Ma marginesc sa spun doar ca Regele a vazut proiectul si ca a fost de acord cu aceasta propunere.”

Dan Serban: „O rugaminte – compozitia este grea, e una de factura clasica, asa ca as ruga pe cei care se vor ocupa de realizarea acestei interventii sa lasa toate celelalte 3 colturi ale pietei libere,
tocmai ca sa nu concureze cu bustul.”

Dorin Stefan este de parere ca locul nu paote fi numit o „piata”, lipsindu-i mai multe atribute.

Rezolutie (Sorin Gabrea): „Cu observatiile exprimate, suntem de acord cu propunerea.”

Vă repet, aici nu sunt prezentate toate discuţiile, toate remarcile şi toate opiniile profesioniste ale domnilor din comisie, unii dintre ei mari profesori doctori, foşti şi viitori decani ai unor facultăţi din domeniu, proiectanţi de renume în zona investiţiilor statului român şi a unor imobile şi dezvoltări urbane care cresc constant calitatea vieţii în Bucureşti.

Mi se pare absolut trist că Casa Regală a ales să-l decoreze doar pe domnul Primar. Cred că cei din comisie merită mult mai mult şi poate nu ar strica să primească şi ei ceva, o decoraţie mai mititică, dar un semn clar că efortul lor constant este remarcat şi apreciat la justa valoare. Cum spune şi domnul Enache: „Ma mărginesc să spun doar că”…