In Bucuresti se construieste din nou la scara mare. Mai exact se „reface” ce s-a construit mai demult. Blocurile din Epoca de Aur rad din nou in soare. A inceput marea reabilitare termica, deja cu efecte vizibile pentru cetateanul orasului. Voi prezenta parerea mea din punct de vedere al imaginii urbane si nu al calitatii manoperei si materialelor folosite pentru aceste lucrari, caci acestea vor avea un impact doar peste cativa ani, cand vom constata cum si in ce fel au fost realizate lucrarile.
Duminica trecuta a fost o zi cu soare in Bucuresti, prilej de a face o plimbare pe Calea Mosilor, tronsonul nou, si a vedea „noua fata” a orasului. Blocurile din perioada comunista sunt refacute, mai exact cum se exprima toata lumea, sunt „reabilitate termic”. Pornind de la definitia termenului de „reabilitare” am incercat sa gasesc elemente ce fac ca folosirea acestui cuvant sa fie justificabila. Situatia existenta inainte de aceste interventii prezenta pe Calea Mosilor un bulevard recreat la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80. Toate cladirile ce formeaza noul front al strazii sunt locuinte colective cu spatii de servicii si comert la parter. Regasim aceeasi arhitectura de proasta calitate si in cazul acestor constructii, fara nici un element care sa o recomande pentru viitor.
O imagine din satelit cu zona aflata intre intersectia cu strada Eminescu si zona Obor, imagine dinainte de reabilitare, pe care am marcat si blocul propus pentru studiu.
Pe planul cadastral din 2010 am marcat blocul propus pentru studiu si zona adiacenta acestuia. Se observa Calea Mosilor bordata de constructiile de locuinte colective, cu regim mare de inaltime, iar in spatele acestor blocuri vechiul tesut al orasului. Putinele spatii verzi existente sunt in realitate neintretinute si nu pot fi considerate ca un element de crestere a atractivitatii spatiului urban. In ciuda refacerii strazii in 2008, cu prevederea in lungul carosabilului, de spatii de parcare acestea sunt in continuare insuficiente, trotuarele fiind in continuare ocupate de vehicule.
Pe planul cadastral din 2010, scara 1:2000, am marcat un troson mai mare din Calea Mosilor, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra interventiilor initiale si a fronturilor create. Se observa doar crearea unui culoar de circulatie dinspre bulevardul Carol catre zona Obor. Tot bulevardul este gandit doar ca un spatiu de trecere, in principal pentru circulatia rutiera, fara elemente care sa-l personalizeze sau cu zone de interes si de atractie. Legaturile cu zonele de tesut urban vechi sunt inexistente fara vreo intentie ca largirea Caii Mosilor sa fie integrata in vreun fel. Arhitectura face ca intreg spatiul strazii sa fie dezolant si neatractiv, nediferentiindu-se in nici un fel de o zona aflata la periferie, intr-un asa-zis cartier dormitor.
Pe planul cadastral din 1974, dinainte de largirea Caii Mosilor, am marcat zona care a fost demolata si amplasamentul viitor al blocului. Nu am sa critic aceasta largire a strazii, caci era absolut necesara, dar cateva cladiri valoroase puteau fi salvate, iar arhitectura care a inlocuit vechiul fond construit ar fi trebuit sa fie de calitate. Existau zone absolut insalubre, cu cladiri care erau mai mult bodegi, dar si zone cu cladiri ce meritau a fi pastrate si integrate. Poate in jurul acestora, noile constructii ar fi trebuit sa creeze puncte de interes, piatete, spatii verzi sau alte amenajari urbane care sa aduca un plus de valoare zonei.
O imagine, din arhiva domnului Dan Vartanian, cu zona blocului ales pentru studiu, inainte de demolare.
O alta imagine dupa demolare, din arhiva domnului Dan Vartanian, pe care am identificat chiar blocul ales, aflat in costructie.Ce ar presupune o reabilitare a constructiilor din aceea perioada? In primul rand o interventie care sa modifice major chiar arhitectura acestora. Probabil ar trebui o regandire a fiecarei constructii in parte, cu modificarea structurii de rezistenta, reducerea regimului de inaltime in unele zone si chiar demolarea totala a unora. O astfel de actiune la nivelul intregului oras va fi in viitor absolut obligatorie si va rezolva chiar multe din problemele actuale (densitatea crescuta, spatii verzi, trafic etc). O astfel de actiune presupune insa si o schimbare de mentalitate a locuitorilor si a administratiei orasului. In acest moment nu se face altceva, decat prelungirea vietii unor zone care nu au ce cauta in oras. Aceasta „spoiala” a fatadelor nu schimba cu nimic arhitectura de proasta calitate, care vrand-nevrand afecteaza si spiritul locuitorilor, chiar daca acestia nu constientizeaza. Spatiile si constructiile ramase in urma interventiilor din perioada comunista nu functioneaza pentru ca au fost gandite prost. Ele influenteaza si orasul, in intreg ansamblul sau, si genereaza probleme care nu pot fi rezolvate doar prin refacerea unor fatade sau largirea unor strazi.
Imagini cu blocuri reabilitate de pe traseul Caii Mosilor.
Imagine cu frontul Caii Mosilor dinspre intersectia cu strada Eminescu catre Carol, cu aproape toate blocurile reabilitate.In speranta ca Bucuresti nu va deveni un mare tort sau un circ multicolor, dupa aceste „reabilitari”, am facut o propunere pentru acest imobil. Scopul a fost de a arata cum s-ar putea reface aceste cladiri, exemplul fiind fara pretentii pentru o arhitectura extraordinara, ci doar un experiment teoretic care sa propuna si altfel de idei pentru refacerea orasului.
Adevărat! Foarte adevărat, Andrei!
In mod legal pentru fiecare bloc in parte exista o autorizatie de constructie…asta presupune in prealabil un proiect intocmit de mai multi specialisti (arhitecti si ingineri)…pentru a fi eliberata autorizatia de constructie, dosarul este verificat de specialisti din cadrul primarie…deci specialisti s-au ocupat, dar atat se poate…cat priveste concursul de idei pentru orice proiect, e imposibil de realizat pentru ca asta ar presupune, cel putin in teorie, o deschidere pentru a castiga lucrarea cu cel mai bun proiect si nu cum se intampla acum, prin atribuire directa 🙂 deci mai e de asteptat si aici
Super propunerea. Felicitar! Chiar ar fi nevoie de ceva mai mult decat reabilitarea cu polistiren si inlocuirea geamurilor, un bloc de genul cum ai propus ar mai rupe din aerul monoton si comunist al Caii Mosilor. Acuma vad ca fac toate blocurile rosu cu galben , care arata tot monoton si de prost gust, macar sa mai varieze culorile alea un pic.
Multumesc pentru felicitari…din pacate inca nu se intelege ca nu culoarea va schimba modul in care arata orasul, ci o arhitectura de calitate…acum sunt doar "fardate" blocurile, dar ar fi nevoie de chirurgie 🙂
Din pacate pornirea analizei nu respecta stilul locului…imaginea veche fiind a caselor din ajunul demolarii, cu viata ecomico-social distrusa, ruinate de ICRAL si invadate de…comunitari…
Da, Calea Mosilor era o strada deosebita pe vechea configuratie, insa acum, pe cea noua, trebuie facut ceva mai bun decat blocurile comuniste.
@Dan Ghelase…sunt convins ca aveti dreptate in ce priveste comunitatea aflata in zona, dar asta nu inseamna ca totul era roz, nu idealizez nici o perioada, dar imi dau seama ce inseamna normalitate…poza respectiva este dinainte de demolare si este evident ca si aceasta zona a fost in prealabil influentata de mentalitatea si actiunile regimului, insa existau si astfel de cladiri in Bucuresti… chiar am precizat in articol ca modificarile ar fi trebuit sa integreze si sa evidentieze elementele de valoare…poza am gasit-o din greseala si am fost surprins ca a fost pozat exact acel tronson si nu ar trebui sa induca ideea ca asa arata toata Calea Mosilor…subiectul principal era modul in care astazi se reface orasul si practic felul in care se perpetueaza aceleasi mentalitati din perioada comunista
Interesanta volumetria. Care ar putea fi insa mecanismul administrativ prin care s-ar putea face asa ceva? Adica acel volum scos mai mult la etajul intermediar nu ar putea parea discriminator? Fiecare dintre ceilalti proprietari si-ar putea dori sa-si intinda suprafata in ciuda inevitabilei pierderi de insorire (asa cum cei aflati la parter si-au intins in unele cazuri bucatariile peste trotuarul perimetral al blocului in timp ce aia de sus nu puteau sa faca acelasi lucru din ratiuni tehnice in primul rand).
@Adrian…sa raspund pe rand
Corect, m-am uitat superficial. Insa o asemenea abordare e inca si mai dificaila din punct de vedere al aplicatiei practice pentru exact ceea ce spuneati. Adica trebuie sa existe o implicare a administratiei in imobiliar. Nu cred ca la noi e posibil pentru ca nu sunt bine definite regulile, interesul public, mecanismele care sa poata pune in practica exproprierea samd. Altfel nu s-ar intampla situatii precum Cristian Anghel de la Baia Mare.
@Adrian…eu nu am vazut care e critica negativista :)…nu am lucrat in administratie si nici nu imi trece prin cap sa o fac, doar am lucrat cu ea si o mai fac, avand in vedere profesia…asemenea actiuni se vor intampla, dar in viitor…eu sunt optimist si cred ca in maxim 20 de ani se va incepe (pana atunci va fi schimbat si cadrul legal si chiar mentalitatea oamenilor din administratie)…asa se misca lucrurile la noi si nu avem ce face, decat sa speram ca mai suntem in viata…daca nu vom mai trai, atunci se vor bucura alte generatii :)…ca si in cazul Sulinei, eu sper ca vor mai ramane destule lucruri care sa fie refacute…revenirea sper sa o apuce si pe un drum corect, chiar daca mai ocoleste un pic in timp
Nu prea cred in chestia asta cu schimbatul mentalitatilor. Mentalitatile se pliaza pe sistemul administrativ si pe cadrul legal in exercitiu. Ca exemplu dau Sulina pentru a ma mentine in context. Santierul naval de acolo, partea veche, este de certa valoare culturala si istorica fara sa fie inca monument. Proprietarul santierului nu mai foloseste locul si in acelasi timp are imense datorii la stat. Acestea ar putea fi stinse daca statul (ministerul culturii sau, daca nu, guvernul care ar putea da in administrare consiliului local cu titlu de domeniu public) ar pelua santierul si terenul, loc in care s-ar putea face ceva de importanta locala sau regionala. Daca ar exista mentalitatea s-ar putea misca niste proiecte europene legate de delta … insa aia din ministerul finantelor nu vor misca un deget chiar daca mentalitatea le-ar spune-o pentru ca exista un cadru fiscal rigid ce nu le-ar permite astfel de initiative. Asta daca nu-si asuma vreun ministru decizia fara teama ca peste un mandat s-ar putea sa dea cu sbsemnatul pe la DNA …
hai sa zicem 40, pentru siguranta :)…legea e special facuta prost astfel incat sa se poata profita si asta in toate domeniile…apoi se vine cu modificari, pentru cazuri speciale si tot asa…nu ne ramane decat sa speram, sa asteptam si bineinteles sa ne facem cat mai bine treaba
Trebuie sa privim dincolo de relocarea locatarilor si de mecanismele de ordin juridic sau administrativ implicate. Mentalitatea e o alta stavila in calea progresului, dar totodata mentalitatea este alimentata de neincrederea in autoritatea administrativa.
@abracadabra…cand vorbesc de o schimbare de mentalitate ma gandesc in primul rand la administratie…situatia ipotetica prezentata de tine este foarte plauzibila azi, dar eu vreau sa spun ca se vor schimba lucrurile…nu trebuie decat sa profitam de cunostiintele si exemplul altor orase din lume si apoi sa facem o strategie pentru Bucuresti…primaria are un buget foarte mare pe care il foloseste prost si oricum nu este facut pe politici si programe…e vorba doar de management :)…o sa fie foarte interesant cand peste 2-3 ani o sa inceapa sa se degradeze fatadele noi si atunci va aparea un nou scandal, dar probabil ca vom trece peste…cand se va modifica si cadrul legal, primaria va incepe, incet-incet, sa administreze orasul in conformitate cu o strategie, in care va fi implicat si controlat si sectorul privat…cum am mai spus, trebuie sa avem rabdare cu orasul si locuitorii lui
Noroc !
@Razvan…mi-a placut expresia "canion de blocuri" :)…eu am o imagine de tunel pentru sobolani…din pacate aceste bulevarde transmit mesaje, dar nu sunt prea placute si afecteaza si modul de viata al orasului…comportamentul nostru este influentat si de arhitectura ce ne inconjoara, asa ca nu trebuie sa ne mire nimic
Am locuit (mai bine spus, copilarit) 14 ani in blocul cu pricina la etajul 10 (Bloc 42, Calea Mosilor #294). Asta se intampla acum ceva timp, inainte sa ma stabilesc la New York.
@D.R….avem pareri identice privind "spoiala" acestor blocuri, dar nu pot fi de acord cu ideea ca nu se poate face nimic, doar ca am precizat ca trebuie sa mai asteptam, probabil chiar 40 de ani…faptul ca am ales doar un singur bloc, mai exact o singura scara, nu inseamna ca as vrea sa se refaca doar cateva, izolat…am precizat in articol si in comentariile ulterioare ca toate aceste blocuri si de fapt zone intregi, trebuie sa fie refacute in urma unei strategii la nivelul intregului oras…cat timp nu se va intelege ca astfel de refaceri de mantuiala sunt menite doar sa ia ochii, nu vom rezolva problemele orasului…oricum va promit ca astfel de refaceri vor mai aparea pe blog caci eu nu pot face mai mult de a prezenta variante teoretice…ideal ar fi ca bucurestenii sa afle cum si de ce este orasul asa astazi si modul in care se poate schimba
Buna ziua!
@Locotenent Ionescu…va multumesc pentru ca cititi blogul si am sa va raspund pe rand:
E o mica-mare problema cu aceasta idee de "largire a spatiilor" din Bucuresti. OK, largim spatiile demoland si reconstruind pastrand niste spatii mai largi. Sa presupunem prin absurd ca se gasesc bani pentru asta. Dar ce facem cu cei care raman pe din-afara? Chiar si din avion, o reducere cu 50% a numarului de locuinte disponibile ar trebui sa insemne cel putin o dublare a chiriilor si a preturilor apartamentelor. Si atunci ce facem? Ii dam afara din Bucuresti pe toti cei cu venituri sub-medie, si ramanem doar noi astia care ne permitem? Gerintrificam tot Bucurestiul? O sa ajunga brusc cool sa stai in Balta Alba?
Si tot eu, ca acum am citit toate comentariile, ca raspuns dat lui Adrian…
http://www.flickr.com/photos/12368222@N04/2118363800/ niste poze pe care le-am facut in Visarion 8 acum vreo 3 ani), dar am stat putin si m-am gandit si mi-am dat seama ca daca o sa continuam cu gandirea asta nu o sa scapam in veci de caracterul schizoid al orasului.
@2xMihai Turcu…in momentul in care ziceti ca s-ar strange bani inseamna ca exista bani si pentru construirea unor imobile noi…cum am mai spus, o astfel de "schimbare" a orasului presupune o strategie la nivelul administratiei, strategie care se intinde pe mai multi de ani, 30-40 de ani…intr-o astfel de strategie, administratia devine un actor pe piata imobiliara si presupune in buget si fonduri pentru construirea de imobile noi…asta ar insemna o strategie de management urban…cat priveste parerea dvs. ca o cladire este doar caramizile din care este facuta, nu pot fi deloc de acord cu asa ceva…exista si alte lucruri care o definesc si care ii pot aduce, sau nu, valoare…daca urmariti blogul veti observa ca propunerile mele nu vizeaza reconstruirea unor imobile doar de dragul caselor vechi si am incercat sa fac propuneri si in zone mai departate de centru…incerc sa propun lucruri chiar si in acele zone de care nu se prea intereseaza nimeni…eu personal nu am nimic impotriva demolarilor, atat timp cat sunt justificate si in momentul in care cladirile noi care se construiesc imbunatatesc arhitectura orasului…intr-un oras se va demola si construi continuu, caci asta e viata orasului, insa nu trebuie sa distrugem tot ce este vechi sau sa nu luam in seama ce se intampla in jur cand se proiecteaza ceva nou…daca tot folositi cifre va spun ca populatia bucurestiului a crescut pana in anii 70 la 1,7 milioane de la aprox 8-9 sute de mii in '45, dar asta nu s-a intamplat din cauza blocurilor sau a dorintei arzatoare de a veni in oras…eu critic doar modul in care a fost batjocorit orasul in timpul comunistilor caci aceea nu e o "dezvoltare normala"…eu va pun doar o intrebare: era nevoie de o crestere a populatiei intr-un timp atat de scurt si fortat? nu stiu si deocamdata situatia asta este acum asa ca fac propuneri tinand cont de ce este astazi si de ce cred eu ca ar trebui sa fie