In toate societatile civilizate statul este un comanditar important in arhitectura si prin intermediul sau, noi beneficiem de aceasta arhitectura. Altfel spus, pe langa faptul ca statul are rolul de a reglementa modul in care se construieste si avizeaza orice lucrare, statul este si beneficiar. Statul isi alege arhitecti si birouri de proiectare pentru a „pune pe strada” diferite constructii.
Intr-o lume normala statul poate impune trend-ul arhitectural, prin reglementari, dar mai ales in perioada moderna, prin atitudine si investitii. Explozia arhitecturala din Orient si mai ales din China se datoreaza in primul rand statului, oricare ar fi forma sa adoptata in respectivele zone ale globului. In cazul lor, dar si prin zone mai vestice, statul investeste bani masiv in produsul de arhitectura. Investitia se bazeaza in special pe incurajarea unei arhitecturi de calitate, rezultata de cele mai multe ori in urma unui concurs.
Exemplele pe care le da statul nu sunt decat elemente kitsch. Administratia, la orice nivel, incepand de la primarii si terminand cu guvernul ofera doar cladiri care nu au decat un singur atribut: sunt noi. Daca am analiza fiecare cladire in parte vom constata ca arhitectii care au realizat proiectele respective au reusit sa faca o ciorba. O ciorba in care au adaugat tot ce le-a trecut prin cap si probabil nu au avut niciodata ocazia sa puna in practica pana atunci. Arhitectura moderna nu are nici o legatura cu aceste cladiri.
Bucuresti are ghinion din acest punct de vedere. Este capitala si asta inseamna o concentrare mare de institutii ale statului. In fiecare director de institutie mocneste menirea stramoseasca de ctitor. Arhitectura comandata de acestia este pe masura cunostintelor proiectantilor, alesi fara un concurs. Un concurs de arhitectura deschis si corect ar putea insemna si reimprospatarea imaginii arhitectilor romani. Nu imediat, in timp, dar concurenta deschisa ar insemna ca am putea scapa de acesti cetateni care au un singur exemplu dupa care se ghideaza, casa cea mai mare din Romania.
Sursa imaginilor panoramice din articol: Google Maps
Sunt de acord cu tot ceea ce este scris aici, mai putin cu primul exemplu. Actualul Tribunal mi se pare o cladire interesanta, cu un aer usor clasicizant. Mi se pare ok imbinarea aceasta, insa sunt constient ca este o prefacere fericita, dat fiind ca aceasta cladire + cea opusa a Bibliotecii Nationale au fost incepute in alte vremuri.
Nu sunt adeptul cladirilor moderne, mi se par obositoare, te strivesc, sunt „reci” si impersonale, iar prea putine dintre ele reusesc sa vibreze cu trairile mele. Este un punct de vedere strict personal si inteleg ca poate in alte tari exista si exemple de calitate.
scuza-ma, dar trei arce si un portal, „interpretate” dupa ureche, nu sunt elemente de inspiratie clasica…aceleasi elemente le aveam si la fatada teatrului national, noroc ca se lucreaza la ea acum…din pacate nu am avut o imagine cu noua biblioteca, care mi se pare la fel de kitschoasa
Bine ca e mare si acopera „piesa” din spate…NOUL teatru Ion Dacian….*slow clap*
http://metropotam.ro/media-albume-foto/noul-sediu-al-teatrului-de-opereta/noul-sediu-al-teatrului-de-opereta-8686439990/6189a4b90a34198c50f1ec40fda9dba2_view.jpg
piesa din spate cred că are același arhitect, aceeași viziune 🙂
Experienta educatiei in domeniu si cea profesionala nu este de partea mea, deci nu pot decat sa imi exprim preferintele la un nivel de amator. Totusi, mie imi place Tribunalul 😀
fiecare cu placerea sa 🙂
Sediul Politiei (a treia imagine) este mai nefericit, la celelalte doua nu as comenta, cu atat mai mult cu cat nici nu prea ar fi frumos.
Problema este ca astfel de proiecte nu se incredinteaza in baza unor concursuri de arhitectura, ci a unor licitatii, iar despre licitatiile guvernamentale, municipale samd nu prea cred ca are rost, din nou, sa discutam prea mult.
Daca ati avea curiozitatea, veti vedea ca mai toti arhitectii si firmele de arhitectura mari din Europa si mai ales din America au devenit mari castigand concursuri de arhitectura pentru cladiri publice importante, Legislatia noastra nici macar nu permite organizarea unui concurs de arhitectura, ci cel mult a unor concursuri de idei care insa nu reprezinta absolut nimic, fiind imposibila atribuirea contractului arhitectului sau echipei castigatoare.
Ce vedeti mai sus nu este sub nici o forma vina arhitectilor, ci a sistemului care liciteaza proiectarea, atribuirile fiind apanajul unor companii care au cu totul si cu totul alte calitati decat al unei echipe de proiectare de succes.
Ca ultim argument, Dorin Stefan, mare castigator al unui concurs international de arhitectura nu a facut, din cunostintele mele, nici un proiect public important.
cred ca am mai spus ca implementarea concursurilor de arhitectura ar insemna o concurenta reala, lucru nedorit de unii arhitecti…pe de alta parte exista OAR, dar si acolo lucrurile sunt ca la licitatii :)…o parte din vina este si a arhitectilor care au proiectat, in primul rand pentru ca au semnat proiectele…altfel putem discuta despre etica, morala sau familie infometata acasa, dar nu despre arhitectura, caci lipseste cu desavarsire…nu cunosc toate proiectele dl Dorin Stefan, dar vedem cum iese pasajul de la Aviatorilor 🙂
Nu vad ce legatura are OAR cu ce se proiecteaza. OAR ar trebui sa se limiteze la a gestiona Tabloul National al Arhitectilor. Chiar nu cred ca este cazul sa se bage in discutii peste discutii.
Ma scoate din sarite cand aud „Arhitectii au zis ca…”, „Arhitectii cred ca….”, „Arhitectii protesteaza ca…” in urma vreunei discutii telefonice cu mai stiu eu ce presedinte sau secretar al OAR.
Eu nu cred ca OAR ar trebui sa fie purtatorul meu de cuvant. Nu am nevoie de un purtator de cuvant si nici de cineva care sa judece proiecte, de exemplu, in numele meu.
L-am dat ca exemplu pe dl. Dorin Stefan ca uite, a castigat un concurs mare pe undeva. In plus, imi place sa-l dau de exemplu, nu se supara nimeni niciodata.
pai OAR iti da dreptul de semnatura…nu scoala pe care ai facut-o, ci OAR…pe de alta parte organizatia are destul de multa influenta astfel incat ar putea modifica proceduri de atribuire, bazate pe concurs de arhitectura…pe de alta parte, in momentul in care arhitectul incalca legea prin ce proiecteaza, atunci sa-i fie retras dreptul de practica si de semnatura…in felul acesta s-ar mai face o alta triere, dar tot implementarea obligativitatii concursului de arhitectura, pentru lucrarile publice, ar fi solutia optima