La apariţia în anul 2010 a cărţii Arhitectura Bucureştilor încotro? a domnului Dinu C. Giurescu am fost circumspect în a o cumpăra, motive care nu au legătură cu activitatea profesională a autorului, ci mai degrabă cu discursurile şi activitatea politică a domniei sale. Am trecut peste aceasta şi am achiziţionat şi citit cartea domniei sale. Vă spun de la început că am sperat că va fi o carte de sinteză, nu a unui specialist în domeniu, dar a unei personalităţi interesate de oraş şi evoluţia sa. Interesată şi, în anumite momente, implicată în demersuri de împiedicare a distrugerilor patrimoniului bucureştean.
Însă cartea domnului Giurescu mi-a confirmat temerile. În primul rând este o colecţie redusă de articole din ziare şi publicaţii. Şi folosesc pluralul pentru că sunt generos, dar autorul pare că a reuşit să găsească informaţii aproape într-o singură publicaţie. Probabil din cauza altor apropieri. Informaţiile acestea sunt comentate simplist, cu verdicte clişeu şi adesea fără o logică.
În al doilea rând cartea nu este despre arhitectură. Cu atât mai puţin despre cea bucureşteană. Domnul Giurescu stabileşte clar şi fără niciun argument care sunt valorile bucureştene, cel puţin cele ale fondului construit, dând dovadă de o perspectivă îngustă în ce priveşte modul de percepţie a dezvoltării şi istoriei oraşului. Cartea este o simplă înşiruire a unor scandaluri publice, de mai mare sau mai mică conştientizare publică, care nu sunt însoţite decât de vagi concluzii personale neargumentate în vreun fel. Este vorba de scandaluri de corupţie, de administrare proastă şi despre distrugerea unor elemente ale patrimoniului bucureştean, dar nu despre arhitectură sau urbanism. În repetate rânduri sunt folosiţi greşit termeni, introduse clişee complet eronate despre dezvoltarea urbană, utilizate generalizări stupide sau introduse ca argument, fără nicio cercetare sociologică menţionată, dorinţe ale bucureştenilor.
Arhitectura Bucureştilor încotro? a domnului Dinu C. Giurescu este una dintre apariţiile pe care nu o recomand, dar fiecare poate să se convingă singur.
„Locuitorii Capitalei – în proporţie de 99,90%, nu au nevoie de ele, chiar dacă unele sunt destinate locuinţelor. Preţul unor asemenea apartamente de bloc-turn este de negândit pentru oamenii cu venituri normale, chiar dacă ar agonisi o viaţă întreagă. […]
Atunci cine are nevoie de blocuri-turn? Investitorii şi dezvoltatorii imobiliari, în vederea profiturilor personale. Şi în detrimentul spaţiului urban bucureştean.[…]
Arhitectura bucureşteană tradiţională începe cronologic din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi se opreşte la cel de-al doilea război mondial.”
Arhitectura Bucureştilor încotro?, autor Dinu C. Giurescu, cuvânt înainte: Silvia Colfescu, editată de Vremea, Bucureşti, 2010, ISBN 978-973-645-401-1
