Acasa e cel mai bine

de

Ma tot intreb cat de bine este sa traiesti in Bucuresti. Vreau sa aduc din nou in discutie problema cartierelor dormitor, a zonelor de locuinte colective. Majoritatea bucurestenilor locuieste la bloc. Majoritatea blocurilor de locuinte a fost ridicata in perioada anilor 60, 70 si 80. S-a construit mult pentru a putea acomoda o populatie nou venita si pentru a reloca o parte din cea existenta.

Deci majoritatea locuieste in blocuri care au deja o viata de 30-60 ani, blocuri care au trecut prin cateva cutremure si nu au suferit refaceri serioase. Pornind de la faptul ca nu au fost nicioadata gandite pentru o viata normala si au incurajat doar distrugerea societatii, chiar cred ca modul in care au fost gandite blocurile acestea a facut ca societatea romaneasca sa se schimbe radical.

Bineinteles ca intrand in detaliu vom vedea moduri diferite de modelare a orasului, iar rezultatele acestor interventii le simtim astazi. Parerea mea este ca astazi suntem cam in acelasi punct din anii 80. Intr-adevar se fac investitii in infrastructura ( de orice tip), dar majoritatea sunt refaceri, mentenanta si extinderi ale existentului. Se asfalteaza si reasfalteaza strazi, se schimba retele, se deschid putine artere noi (legaturi cateodata irationale).

Aceleasi lucruri se intamplau in anii 80. Totul se construia pe infrastructura existenta pentru a salva din costuri. Asa a aparut „indesirea” cartierelor. Cand s-a intervenit cu elemente noi, ne-am trezit cu Casa Poporului si demolari masive. Viata s-a schimbat din anii 80 doar din punct de vedere al bunurilor de consum. Putem cumpara orice si depinde doar de noi sa muncim ca sa castigam banii pentru cumparaturi. Treizeci de ani reprezinta totusi o perioada in viata unui oras. Astazi vreau sa readuc in discutie acele „mici” date statistice preluate de pe Eurostat.

Bucuresti:
15,76mp / locuitor              -suprafata  de locuire medie pe cap de locuitor
Un locuitor al Bucurestilor „beneficiaza” de aproape 16 mp. Asta este spatiul in care traim, cu catel, purcel, masina de spalat si ce mai avem prin casa. Putem sa ne comparam cu alte orase, asa cum ne place sa o facem, dar lucrurile nu ne arata decat ca investim banii in alta parte. Parisul are aprox. 35 mp, Roma 35 mp, Berlin 38 mp si Viena 46 mp. Bun, asta e prin vest si nu sunt cele mai „tari”. Ne putem uita si prin est, zone afectate si ele de minunea comunista, dar care n-au beneficiat de geniul romanesc: Sofia 27 mp,  Talin 29 mp, Riga 16 mp, Budapesta 21 mp, Varsovia 27 mp.
Deci nu stam deloc bine. Suntem multi, pe o suprafata mica si pana si in locuinte stam ingramaditi. Toate lucruile astea ne afecteaza viata. Devenim mai frustrati, mai bolnavi atat fizic cat si psihic. Stam in aceleasi blocuri, in aceleasi conditii de viata ca inainte de 89. Evolutia suprafetei de locuit in Bucuresti este aproape liniara. Din 1989 lucrurile nu s-au schimbat aproape deloc, am crescut de la aprox. 15 mp la cei aprox. 16 mp de astazi.
Ne gasim tot in momentul in care suntem fericiti ca avem un apartament, oricum ar fi el, pe care il vom imbunatati in timp asa cum stim. Cand salariile sunt mici si problemele stau cu tine in casa, inghesuiti toti intr-o suprafata mica, nu prea iti mai arde sa te gandesti la spatiul public, la vecini si la binele comun. Aici intervine administratia, cea care investeste in spatiul public.
Ce face deci administratia? In principiu investeste o gramada de bani pentru binele comun. Se asfalteaza, se fac locuri de parcare, se pun garduri, se refac spatii verzi si se refac scoli si gradinite.  Pe langa aceste investitii se intervine direct si asupra proprietatilor private prin actiunea de „reabilitare termica”. Toate puse laolalta ne arata faptul ca primaria investeste in lucruri de fatada. Totul se poate „scoate din vopsea”, putem vopsi si cerul.
Locurile de parcare sunt pe foste spatii verzi, reabilitarea termica este o spoiala care va genera o suma de probleme in cativa ani. Se vopsesc trotoare si borduri noi, se pun treceri de pietoni cu senzori si cosuri de gunoi peste tot. Exista banci in locuri in care nu se opreste nimeni. Se vopseste si Centrul istoric. Se vorbeste mult si se vopseste in continuare, in unele locuri se revopseste.
La prima vedere orasul arata mai bine. Asta e ideea, asa se castiga alegeri si in cele din urma si bani. Din pacate nu se intervine in profunzime, nu exista strategie ci doar interese de moment. Astept inca momentul in care se va dori dezvoltarea orasului in profunzime, cand vom avea un primar vizionar precum Pache Protopopescu sau Dem Dobrescu. Acele masuri de dezvoltare au facut ca orasul sa creasca si sa aiba un viitor.
Pentru ca traiesc in acest oras si ma intereseaza ce se intampla aici am inceput acest blog. Stiu, sunt multe lucruri utopice pe care le propun, dar lucrurile se pot schimba si prin influentarea mentalitatii locuitorilor. De aceea am iesit si pe strada, pentru a transmite mesajul direct locuitorilor.

Articole din aceeași categorie

4 comentarii la „Acasa e cel mai bine”

  1. Mi-a mers la inimă articolul ăsta, domnule Popescu!
    Tot ceea ce povesteşti aici este perfect adevărat şi, de exemplu, nu vreau să îmi imaginez momentul în care cojile de polistiren ale blocurilor socialiste vor începe să cadă. Mai trist este faptul că toţi banii ăştia, care se duc pe tot felul de spoieli electorale, ar fi putut fi folosiţi pentru o viaţă mai bună a noastră, într-un mediu mai ”urbanizat”.

    Răspunde

Lasă un comentariu